Rubarbă, de căutat prin piață în lunile mai-iunie

“Rubarba (reventul, rabarbura) este o plantă străveche, originară din China, care în antichitate a fost cultivată în scop medicinal. În prezent, pe lângă întrebuințările medicinale, este folosită în scopuri culinare sau ca plantă ornamentală. Nu este o plantă foarte populară în România, mai ales după plecarea sașilor. Sașii aveau câteva rețete delicioase cu rubarbă – de compot, de plăcintă, de prăjitură, de supă, rețete pe care, din fericire, ni le-au lăsat moștenire după plecarea lor.
Traim-sanatos-rubarbaRubarba este o plantă care poate atinge până la 2 metri înălțime, cu rădăcini puternice de circa 2 cm diametru, cu o tulpină asemănătoare tulpinii de țelină (apio) și frunze mari, lucioase, de culoare roșie sau galbenă.

Părțile comestibile sunt tulpinile și pețiolii frunzelor, în timp ce frunzele sunt toxice datorită concentrației mare de acid oxalic pe care o conțin. Rădăcinile uscate sunt folosite în scopuri medicinale. Când vine vorba de prepararea rubarbei, unii o preferă pe cea roșie, pentru că are un gust mai bun și este mai fragedă.

Ce substanțe nutritive conține rubarba?

Rubarba este bogată în vitaminele A, B, C, în fibre, respectiv minerale – fier, calciu, potasiu, seleniu, fosfor. Daca ar fi să ne raportăm la necesarul zilnic de vitamine și minerale al unui copil de 1-3 ani, o ceașcă de cubulețe de tulpină de rubarbă (aproximativ 60 grame) ar acoperi 15% din necesarul zilnic de vitamina C, 4% din necesarul zilnic de vitamina A, 10% din necesarul zilnic de calciu și 8% din necesarul zilnic de fibre.

Rubarba are urmatoarele efecte benefice asupra organismului: este un bun diuretic, laxativ, tonic, antihemoragic, antiinflamator, astringent, antibacterian. Este recomandată în cazul bolilor de stomac, constipației, durerilor abdominale sau disfuncțiilor biliare. De asemenea este indicată în caz de febră. Stimulează apetitul, scade colesterolul, curață ficatul și ajută la detoxifierea întregului organism.Traim-sanatos-rubarba-

Rubarba este recomandată a fi introdusă în alimentația diversificată a bebelușului după vârsta de 10 luni, în varianta compot (în amestec cu alte fructe, pentru a atenua gustul acrișor). La fel ca pentru fiecare aliment nou pe care îl introduceţi în dieta micuţului, nu uitaţi să cereţi sfatul medicului curant şi să urmaţi regula celor 4 zile.

Cum se păstrează rubarba?

Rubarba se păstrează la frigider și rezistă până la 7 zile dacă este depozitată corespunzător, adică învelită în folie alimentară sau într-o punguță de plastic și plasată în cel mai răcoros compartiment din frigider. Se poate congela proaspătă sau fiartă, dacă se dorește depozitarea ei pe o perioadă mai lungă de timp.

Cum se gătește rubarba?

Tulpinile se taie de la bază, de pe rădăcină, și de la vârf, de unde încep frunzele. Frunzele de rubarbă nu se consumă nici crude și nici fierte, pentru că sunt toxice datorită conținutului ridicat de acid oxalic. Această toxină din frunze provoacă intoxicaţii deoarece se găsește în concentrație mare. De la frunze se consumă cel mult pețiolii.

Cele mai populare rețete cu rubarbă sunt: compotul, plăcinta, prăjitura și supa rece. Este foarte răcoritoare, de aceea este preferată pentru deserturile din zilele călduroase de vara. Gustul acrișor al rubarbei o face potrivită și pentru acrirea ciorbelor.

Atenție! Rubarba nu se gătește în vase de aluminiu tocmai datorită acidității lui.”

Sursa articol: diversificare.ro/alimente/2012/06

Advertisements

Frunzele de marar

Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga “cariera” din lume, folosirea sa ca adaos in mancaruri, dar si ca medicament, fiind mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani.

Traim-sanatos-marar Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca acest zarzavat a “migrat” foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse “boli femeiesti” ori pentru “boli de pantece”. O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza:Modalitati de preparare si de administrare a mararuluiPentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzie

Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Mararul ca adaos in mancare

Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent. Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste “termenul de valabilitate” al acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.

Tratamente interne

* Hipoaciditate, indigestie – se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.Frunzele de marar
* Gastrita hiperacida – se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.

* Balonare, colita de fermentatie – substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt.

* Colita de putrefactie – inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.
* Candidoza digestiva – se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.
* Diskinezie biliara – substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita.
* Sughit, spasme digestive – la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.
* Adjuvant in cistita si in nefrita – consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea calculozelor renale.
* Infectie cu stafilococ auriu – un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.
* Alaptare, refacere rapida dupa nastere – frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute “in plus” in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest “medicament” dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante.
* Postmenopauza – frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand.
* Osteoporoza – dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi).
* Obezitate, retentie de lichide – mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui “acces de foame”, mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul.
* Dureri de cap – in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.
* Adjuvant in insomnie – flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia asa-numitilor “hormoni ai somnului” (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.
* Raceli (viroze respiratorii) – se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.

Frunzele de mararArma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale

* Astm bronsic – kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu.
* Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) – un studiu de medicina experimentala facut in anul 2006 in laboratoarele Universitatii “Isfahan” din Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate.
* Prevenirea cancerului – consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.
* Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale – anumite substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste “otravuri” pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.

Tratamente externe

* Respiratie cu miros neplacut, gingivita – poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul… pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita – se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului.

Precautii si contraindicatiiFrunzele de marar

Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.”
Sursa articol: formula-as.ro/2009/884/medicina-naturii-44

Loboda, deliciul ciorbelor de primavara

Pentru ca, de curand, o doamna ministru intreba daca a aparut loboda, sa vedem ce are miraculous aceasta planta de cultura, care primavara apare printre primele in gradinile de zarzavat si o putem gasi, cu usurinta, si pe tarabele pietelor, alaturi de alte verdeturi timpurii.

Traim-sanatos-lobodaLoboda (Atriplex hortensis) este o planta puternica si nepretentioasa. Originara din Europa si Asia, loboda salbatica a fost cunoscuta de daci, dar si de greci si romani care o foloseau in bucatariile lor. De-a lungul timpului insa, din specia salbatica s-a obtinut, prin selectie, loboda de gradina, cea care se cultiva astazi.

Datorita rezistentei la temperaturi scazute, loboda se seamana atat toamna, tarziu, cat si primavara foarte devreme. Deoarece semintele de loboda sunt foarte usoare, sunt purtate de vant pe distante lungi si asa loboda poate aparea si spontan pe marginea drumurilor, parloage ori locuri virane.

Loboda creste si la umbra si la soare, rezista la seceta, iar daunatorii o ataca foarte rar. Este o planta inalta, cu tulpina simpla sau ramificata, si are frunze mari, triunghiulare, moi si catifelate, la atingere. Frunzele de loboda pot fi verzi, rosii, ori galbene.

Loboda nu are aroma. Frunzele de loboda au un gust placut, asemanator cu cel al spanacului. In salate, loboda contrasteaza cu gustul mai puternic al altor verdeturi.

Se recomanda ca frunzele de loboda sa fie folosite imediat dupa ce au fost culese. Frunzele de loboda se pot, insa, conserva pentru iarna, asezate in borcane, un strat de frunze, unul de sare mare de bucatarie. Legata manunchi si presata in pungi inchise apoi ermetic, loboda se poate pastra la congelator, mentinandu-si intacte atat gustul cat si proprietatile hranitoare.

Despre loboda se stie ca se foloseste in bucatarie, mai ales, la ciorbele de primavara, alaturi de alte verdeturi timpurii. Ciorba de miel, pe care urmeaza s-o pregatim la sarbatoarea Pastelui, este de neconceput fara frunze de loboda. In salata, loboda se foloseste alaturi de macris, a carui aciditate o domoleste.

In medicina populara se folosesc frunzele si, uneori, semintele. Loboda are actiune diuretica, depurativa, este remineralizanta si vitaminizanta, emolienta, calmanta.

Pentru uz intern se foloseste sub forma de extract, sucuri sau fierturi din frunze, infuzie sau decoct din seminte, in afectiuni pulmonare si dureri de stomac. Extern, sub forma de cataplasme, din frunze fierte sau proaspete si zdrobite, ajuta la vindecarea bubelor.

Loboda are destule proprietati si calitati ca sa fie cautata de un ministru, dar si de noi, muritorii de rand, care acum, primavara, avem nevoie de un plus de energie, pe care nu-l putem obtine decat hranindu-ne corespunzator si alegand in cunostinta ce ne daruieste pamantul.”

Sursa articol: ziare.com/viata-sanatoasa/remedii-naturale

Tarhonul, condiment si medicament

“Numele tarhonului in limba latina, Artemisia drancunculus, inseamna dragon mic si asta pentru ca planta ajuta la tratarea muscaturilor veninoase de sarpe. Tarhonul este un condiment puternic aromat, care-si are originile in Mongolia si Siberia, de unde, prin secolul al XVI-lea, a patruns in Europa si America de Nord.

La noi, este planta de cultura, cunoscuta si sub numele de dracon, tarcon, tacon ori tancum.

Traim-sanatos-tarhonTarhonul regleaza si stimuleaza functia gastrica si ajuta la asimilarea substantelor nutritive, de aceea se recomanda persoanelor cu tulburari digestive. Este o planta-minune in cazul aerofagiilor, balonarilor, constipatiei, insomniilor sau gastritelor.

Datorita calitatilor sale, tarhonul se recomanda in cazul bolilor de ficat si rinichi. Fiind bogat in iod, tarhonul se recomanda persoanelor care sunt la regim fara sare, aroma sa reusind sa imbogateasca mancarea, dandu-i gust.

Tarhonul are proprietati aperitive si digestive, inlatura constipatia, iar infuzia, bauta seara, inainte de culcare, este un bun remediu in caz de insomnii. De asemenea, ca remediu natural, mareste eliminarea biliara, fluidifica secretiile bronhice si este diuretic, expectorant, antiseptic, aromatizant, vermifug.

Bun in caz de bronsita, constipatie, insomnie sau dureri de dinti

Infuzia de tarhon pentru uz intern se prepara turnand o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta uscata si maruntita. Se acopera vasul pentru zece minute, apoi se strecoara si ceaiul se bea cald. Se pot bea doua – trei cani de ceai pe zi in caz de boli renale, anorexie, ascita, atonie digestiva, boli de ficat si boli renale, bronsita, constipatie, insomnii, reumatism, dureri de cap si de dinti, probleme digestive.

De asemenea, ceaiul de tarhon alunga oboseala, alina durerile de stomac si ajuta la eliminarea mai rapida a toxinelor din corp. Pentru ascita, boli de ficat si afectiuni renale, infuzia se prepara din doua lingurite de planta la o cana de apa clocotita. Pentru uz extern, se folosesc trei – patru lingurite de planta la o cana de apa. Compresele cu infuzie de tarhon se folosesc pentru calmarea durerilor.

Fiind o planta puternic aromatizata, tarhonul trebuie folosit in bucatarie cu multa precautie deoarece prea mult da mancarii un gust amarui. Frunzele de tarhon sunt bogate in vitamina A si C, in saruri minerale si iod. Tarhonul inlocuieste sarea, piperul si otetul, fiind de mare ajutor persoanelor care trebuie sa evite aceste condimente. Toamna, impreuna cu alte mirodenii, tarhonul se foloseste la prepararea muraturilor.

Otetul de tarhon care, de asemenea, se foloseste cu succes in bucatarie, mai ales la salate, se prepara adaugand o legatura de tarhon proaspat, tocat marunt, si o lingurita de sare intr-un litru de otet de vin.”

Sursa articol: ziare.ro

Patrunjelul, stii cat te poate ajuta?

“De cand lumea, parca, exista o vorba care circula si se transmite din om in om, fara a se lua in considerare cat este de falsa aceasta afirmatie! ”Ca patrunjelul in supa, nici nu ajuta, nici nu strica

Esti convins de acest lucru?

Nu imi propun sa daram acest mit, pentru ca ar fi poate imposibil, dar mi-as permite sa zic si sa aud dupa ce termini de citit aceste randuri- Nu am stiut aceste lucruri despre patrunjel, dar acum le-am aflat si nu-l voi mai ocoli.

Desi portocalele contin vitamina C, patrunjelul este mai bogat in vitamina C de 4 ori mai mult. Ooo, ce ochi mari ai facut! Verifica, nu trebuie sa ma crezi, dar daca o portocala, doua sau trei le mancam cu placere, patrunjelul cand il simtim in salata, ne incomodeaza sau il inlaturam, desi el face mai mult decat cele trei portocale la un loc. Daca undeva s-a rasturnat carul cu vitamine, atunci patrunjelul este una dintre legumele cele mai bogate in vitamine.

Cu ani in urma farmaciile erau destul de rare si nici medicamente nu existau, cum exista in timpurile noastre, dar  durerea a existat si omul a incercat sa si-o diminueze folosind gradina personala sau legumele cumparate din pietele agricole. Acest lucru este valabil si acum, trebuie doar sa ai cunostiinta de acestea si de beneficiile lor.

Se stie, ca orice leguma are mineralele si vitaminele active in stare cruda. In momentul in care se actioneaza prin fierbere, coacere sau altfel de tratament termic, aceste vitamine si minerale isi pierd din capacitate, reducandu-se cu pina la 60-70%.

Frate cu mararul, leusteanul si telina, patrunjelul are calitati pe care putine medicamente se pot lauda ca le au si fara reactii adverse.

Dimineata cand  folosesti peria de dinti si observi sangerarea gingiilor, le poti revitaliza frecandule cu frunze maruntite de patrunjel timp de o saptamana.

Daca esti un mare consumator de preparate din carne, formeaza-ti un obicei si adauga, cel putin de trei ori pe saptamana, o salata de patrunjel, va impiedica depunerea colesterolului pe artere,  lasandu-le curate si flexibile.

 Efecte terapeutice

Toata lumea stie cum actioneaza mirosul patrunjelului, este calmant si are actiunea unui ulei volatil. Consumul de patrunjel proaspat, in salata, adaugat la mancare pe post de ornament, dar si pentru consum, tine sub control tensiunea arteriala, fiind un bun stabilizator natural.

Dupa un consum mare de alcool, daca mesteci una, doua legaturi de patrunjel, sistemul tau nervos va fi mai putin afectat de  alcool, iar protectia ficatului va fi mult mai buna, patrunjelul ajutand la eliminarea alcoolului din sange mult mai rapid. Daca dupa o tigara… ai mesteca frunze de patrunjel, efectele gudronului s-ar  micsora, iar bolile aparatului respirator ar fi tinute la distanta, iar pe termen lung te pot ajuta chiar sa te lasi de fumat.

Sunt relativ putine, medicamentele care se pot lauda cu propietatile de revigorare sau remediere ale patrunjelului. Un miracol al naturii, care nu ar trebui sa lipseasca din nici o mancare. Radacina patrunjelului odata ajunsa in organism este un reparator al ficatului, un foarte  bun stimulent pentru rinichi si pentru retinerile de apa. Frunzele si tulpinile de patrunjel, din care se face ceai, ajuta la eliminarea pietrelor care se fac la rinichi sau in ficat.

Sucul facut din frunze de patrunjel, o legatura de frunze mixate cu un pahar de apa, strecurate sau filtrate si baut dupa ce a stat jumatate de ora la rece in frigider, vor avea un efect reconfortant si revitalizant. Patrunjelul este foarte aromat, motiv pentru care sucul de patrunjel este de preferat a se bea in reprize mici, cate o lingura inainte de masa sau diluat in suc de morcov sau chiar si in apa. O doza mai mare de o lingura de suc proaspat, luata singura, poate crea deranjamente puternice la sistemul digestiv.

Sunt momente cand, dupa o zi de munca, privindu-ti picioarele le vezi foarte umflate. Ceaiul si sucul de patrunjel au efectul medicamentelor care se dau pentru retinerea apei in organism(de obicei furosemid). O cura de ceai de patrunjel sau de suc, vor face ca aceasta problema sa dispara pina la  rezolvarea situatiei.

Cateva frunze de patrunjel, mestecate inainte de masa, aduc pofta de mancare, iar mestecate dupa masa…dezinfecteaza si readuc o respiratie proaspata. Respiratia urat mirositoare permanenta este o problema majora de disconfort personal, uneori este denumita sub forma medicala – halena, dar de cele mai multe ori este o neglijenta persistenta. Patrunjelul, prin vitaminele si minerale pe care le contine este de un real ajutor si celor care au stari permanente de greata.

Bolile si virusii actioneaza atunci cand sistemul imunitar este slabit sau se afla sub parametri medicali declarati in limite admise. O salata de patrunjel cu un pic de lamaie, unul, doi catei de usturoi, o rosie sau doua, vor avea ca efect intarirea acestui sistem imunitar, iar odata ajuns in organism va actiona si asupra bacteriilor care recidiveaza.

Poate fi un remediu natural si pentru sterilitate masculina sau frigiditate feminina. Pentru acest tratament sunt necesare semintele de patrunjel sau mai bine zis, pulberea facuta din seminte, care se gaseste la magazinele naturiste. Timp de 40- 45 zile se ia la sase ore, cate o jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, inainte de masa. Nu exista efecte adverse.

Un lucru foarte important insa, trebuie mentionat, aceasta pulbere  luata odata ce esti insarcinata, poate provoca contractiile uterine, respectiv pierderea sarcinii. Eu, insa, sunt convinsa ca orice femeie insarcinata nu ia absolut nimic fara sa intrebe si fara sa se consulte cu medicul ei curant.

La ochi, la infectiile oculare, ale pleoapelor, se poate face o compresa din suc de patrunjel care se poate aplica pe ochi, acelasi efect il are si ceaiul de flori de  musetel, adica, anti-inflamator, anti-infectios si de regenerare. O tamponare seara a fetei pe locurile cu pistrui, cu acest suc crud va face ca pistruii sa dispara, dar nu peste noapte. Totul se face cu timp si in timp.

Femeile care au nascut si alapteaza si prin natura firii, ajung la inflamarea sanilor, pot face un ceai din frunze de patrunjel si se aplica jumatate de ora pe sanul cu pricina. Atentie, insa, o cataplasma  pusa cu suc din frunze proaspete de patrunjel, va opri lactatia.

Consumat cat se poate crud, patrunjelul are efecte antioxidante, antiinflamatorii si antiinfectioase, protejeaza plamanii, ficatul, aparatul digestiv, impiedica aparitia mutatiilor canceroase, combate reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei. Cu aceste: atat de multe calitati, se mai poate zice, acum, ca ai ajuns aici “ca patrunjelul in supa, nici nu ajuta nici nu strica?” :)

Sursa articol: remediesnaturist.com