Vânăta previne cancerul şi bolile de inimă

“În afara conţinutului foarte ridicat de apă (93%), vinetele conţin potasiu – mineral care ajută la stimularea inimii, magneziu – cunoscut pentru rolul său de combatere a stresului, calciu – pentru întărirea sistemului osos, vitamina A şi C pentru sistemul imunitar. Specialiştii sunt de părere că delicioasele vinete reprezintă alimentul potrivit pentru zilele caniculare, datorită conţinutului foarte mare de apă. În această perioadă, nutriţioniştii ne sfătuiesc să recurgem la consumul salatei de vinete, atât pentru potolirea foamei, cât şi a setei. Legumele sunt bogate în fibre, dar foarte sărace în grăsimi. Aceste legume sunt indicate şi în alimentaţia persoanelor care vor să ţină cure de slăbire, datorită numărului mic de calorii (circa 20 de calorii la 100 g).

Traim-sanatos-vinetePrintre alte beneficii ale consumului de vinete se numără:

Prevenirea bolilor cardiovasculare

În testele efectuate pe animale s-a demonstrat că sucul de vânătă scade nivelul colesterolului şi relaxeayză pereţii vaselor de sânge, îmbunătăţind circulaţia sangvină.

Vinetele, pe locul doi în terapia anticancer

Datorită conţinutului bogat de acid clorogenic, vinetele au proprietăţi anticancerigene, antimicrobiene, anticolesterol si antivirale.

Studiile recente clasează vinetele pe locul doi, după varză, în terapia de prevenire a cancerului. În privinţa substanţelor amare din compoziţia acestei legume, specialiştii semnalează efectele lor benefice asupra metabolismului şi a sistemului imunitar.

Alungă insomniile şi stările de nervozitate

De aceea, specialiştii recomandă persoanelor nelinistite şi agitate să includă în meniul lor cât mai multe preparate cu vinete.

Recomandate şi diabeticilor

Şi persoanele cu diabet se pot bucura de efectele acestei legume, cu conţinut scăzut de zaharuri (4 g/100g).

Atenţie cum le preparaţi!Traim-sanatos-vinete-

Singura condiţie este să nu le consumăm prăjite, cu mult ulei sau sub formă de salată cu sos de maioneză. Specialiştiil spun că cel mai bine este să pregătim vinetele la grătar sau salată. Atunci când le preparăm pe grătar, vinetele se taie rondele, se sărează şi se adaugă puţine ierburi aromate. Dacă optăm pentru salată, după ce coacem vinetele, le lăsăm să se scurgă şi, apoi, sucul rezultat îl aruncăm, pentru că are un gust amărui. Delicioasele legume se combină, apoi, cu un sos sănătos, preparat din ulei de măsline extravirgin şi zeamă de lămâie. Nu se recomandă consumul de salată de vinete cu maioneză sau cu mult ulei.

Tratamente minune pentru curăţarea ficatului şi pentru detoxifiere

Pentru curăţarea ficatului: tăiaţi în cubuleţe 200 g pătlăgea vânătă, curăţată de coajă, şi puneţi-le într-o sticlă cu gura mai largă, în care aveţi un litru de vin alb sec. Lăsaţi la macerat cinci zile, agitând dimineaţa şi seara, apoi strecuraţi. Beţi câte o linguriţă din acest preparat înainte de fiecare dintre cele trei mese principale. Tratamentul continuă până la epuizarea preparatului.

Pentru detoxifiere: puneţi într-o cratiţă 30 g de cubuleţe din vinete şi o jumătate de litru de apă rece. Fierbeţi zece minute, apoi lăsaţi la infuzat încă pe atât. Strecuraţi. Acest ceai se ia de trei ori pe zi între mese, timp de trei săptămâni. Urmaţi această cură la fiecare schimbare de anotimp, mai ales că aceste legume sunt pe locul doi, după varză, în prevenirea cancerului.”

Sursa articol: doctorulzilei.ro

Ardeii grasi

E vorba, desigur, de cei “autentici”, obtinuti din samanta autohtona, si nu de ardeii “umflati cu pompa”, care vin din import .

Traim-sanatos-ardei-grasCiteam o lucrare editata cu cativa ani in urma in Statele Unite, in care se vorbea despre locurile unde se produc cele mai mari cantitati de ardei din lume. Era data si o lista in acest sens unde, dupa China, Turcia si Spania, urma o tara al carei nume nu il intalnesti prea des in asemenea enumerari: Romania. M-a apucat o unda de tristete, gandindu-ma la rafturile supermarketurilor de pe la noi, garnisite mai nou cu ardei “umflati cu pompa”, importati de prin Orientul Mijlociu, din serele din tarile nordice ori din insorita Spanie. Candva in Romania se produceau in masa mari cantitati de ardei gustosi si sanatosi, dar acum doar micii producatori particulari mai pastreaza traditia. O traditie de peste un secol si jumatate, de cand au fost aclimatizati ardeii in Tarile Romane, adusi de prin gradinile din Spania, Italia si Franta.
In prezent, sunt cunoscute cateva zeci de subspecii si varietati de ardei, intre care si cei grasi, cei iuti, ardeii kapia ori gogosarii, toate aceste legume avand aceeasi “amprenta” genetica si aceeasi denumire stiintifica: Capsicum annum.
Ce fel de ardei folosim?
Cu conditia sa fie sanatosi si cultivati ecologic, toate felurile de ardei au efecte terapeutice puternice. Exista cateva diferentieri in ce priveste substantele active, diferentieri facute mai degraba in functie de culoare, decat de soi. Ardeii verzi, de pilda, sunt mai bogati in fibre alimentare si in vitamina K, cei galbeni contin cantitati mai mari de vitamina A, in timp ce ardeii rosii sau cu nuante de portocaliu sunt bogati in licopina, o substanta anticancerigena prezenta si in tomate. Toate felurile de ardei sunt foarte bogate in vitamina C, o suta de grame din aceasta leguma asigurand necesarul din aceasta vitamina pentru o intreaga zi, de unde si o multime de aplicatii terapeutice contra unor boli produse de imunodeficienta, cu episoade de febra etc.

Modalitati de administrare
De la inceput trebuie precizat ca cel mai puternic efect terapeutic il au ardeii cruzi, nepreparati termic, care isi pastreaza intacte principiile active. Ei pot fi consumati ca atare sau, cel mai bine, sub forma de salata, facuta cu ulei de floarea-soarelui presat la rece sau cu ulei de masline. Combinatia ardei + ulei presat la rece este foarte importanta, deoarece in prezenta uleiului vitamina A, dar si alte substante active din ardei pot fi asimilate foarte bine de catre organism.Traim-sanatos-ardei-
In salata, ardeii se combina foarte bine cu rosiile, ambele legume facand parte din aceeasi familie (Solanaceae) si avand unele principii active comune, cum ar fi licopina, vitamina C, vitaminele din complexul B. Doza minima de ardei care trebuie consumata pentru a obtine efecte terapeutice este de o suta de grame zilnic. Aceasta in timp ce doza optima de ardei, in timpul unei cure de vindecare, este de 200 de grame pe zi. O cura cu ardei proaspeti ar fi bine sa dureze minimum 30 de zile, in acest sens neexistand o limita maxima. i inca un amanunt: daca vreti sa aveti mereu ardei proaspeti pentru cura, pastrati-i in frigider, in pungi de plastic, la o temperatura nu mai scazuta de 4 grade Celsius si, foarte important, fara a-i spala inainte de depozitare. Astfel, ardeii (ne referim la cei romanesti, care nu au stat in depozite cu saptamanile dupa ce au fost iradiati) se pot pastra foarte bine, chiar si 2 saptamani.

Tratamente interne

Tromboza, tromboflebita – ardeii de culoare galbena si rosie au efecte antiagregante plachetare, adica previn formarea cheagurilor de sange in organism. De asemenea, au efecte antiinflamatoare venoase, o cura de 3-4 saptamani cu ardei fiind recomandata pentru prevenirea si combaterea tromboflebitei si a flebitei. Pe parcursul curei se recomanda consumul a minimum 200 de grame din aceasta leguma pe zi, sub forma de salata, in care se combina rosii si ulei virgin de masline.
Prevenirea infarctului miocardic – un studiu american arata ca ardeii grasi au o compozitie chimica ideala pentru prevenirea infarctului miocardic si a bolilor coronariene in general. Ei contin mari cantitati de vitamina C, flavonoide, vitaminele B6 si B9, toate aceste substante reducand riscul aparitiei si agravarii bolilor de inima. Se recomanda cure de lunga durata, 2-3 luni, in care se consuma minimum 150 de grame de ardei pe zi, simpli sau in salata.
Colesterol – ardeii grasi se consuma in mari cantitati (minimum 200 de grame pe zi), in salate facute in mod obligatoriu cu ulei presat la rece si cu suc de lamaie. Persoanele cu nivel ridicat al colesterolului, care consuma mari cantitati de ardei, nu prezinta neaparat o imbunatatire spectaculoasa a analizelor de sange, in schimb au un risc considerabil mai scazut de a dezvolta afectiuni cardiovasculare.
Reumatism – un studiu prezentat in 2004 de catre un colectiv de unsprezece cercetatori americani, condus de catre dr. David Pattison, a avut drept subiect efectele unui consum ridicat de vitamina C naturala, provenita din legume si fructe, asupra bolilor reumatice. Pacientii au consumat mai multe feluri de legume, dar mai ales ardei, care sunt campioni ai vitaminei C, continand cantitati mai mari din aceasta vitamina decat lamaile, portocalele sau grepfrutul. Cei nu mai putin de 20.000 de subiecti selectati pentru studiu nu aveau nici un fel de afectiune reumatica la inceput si au fost urmariti pe o perioada de un deceniu. Ei bine, cei care au consumat vitamina C din ardei si din alte surse naturale au prezentat de 3 ori mai putine afectiuni reumatice, decat cei care au mentinut o dieta normala. Mesajul este simplu: daca vreti sa nu aveti probleme articulare, consumati in timpul sezonului macar 150 de grame de ardei proaspeti pe zi. Cand nu aveti ardei proaspeti, consumati rosii coapte in mod natural, macese, lamai, portocale, catina.ARDEII GRASI

Leziuni nervoase in diabet – ardeii contin numeroase substante antioxidante, care protejeaza sistemul nervos si cardiovascular al diabeticilor. In plus, ei contin cantitati destul de reduse de hidrati de carbon, asa incat o doza de 100-200 de grame pe zi din aceasta leguma nu ridica probleme suplimentare organismului, legate de glicemie. Se recomanda consumul zilnic de salata preparata cu ardei, cu ceapa si cu zarzavaturi verzi, o combinatie cu efecte antioxidante si de reglare a glicemiei remarcabile.

Adjuvant in astm – rezultatele preliminarii ale unor studii in curs de desfasurare arata ca un consum constant de ardei proaspeti este extrem de benefic pentru bolnavii de astm alergic. Substantele continute de ardei reduc intensitatea reactiei alergice, previn formarea de secretii in exces, reduc sensibilitatea la factorii nocivi din aerul respirat. Se tin cure de minimum 45 de zile, timp in care se consuma cate 150-200 de grame de ardei pe zi.
Prevenirea cancerului la prostata, la pancreas, de col uterin si al vezicii urinare – ardeii de culoare rosie si tomatele sunt doua surse foarte importante (considerate cele mai bune) de licopina, o substanta cu efecte antitumorale foarte intense, atunci cand este administrata in cure de lunga durata. Studii facute in anul 2001 arata ca incidenta cancerului cu localizarile sus mentionate este cu pana la 39% mai redusa la persoanele care au in dieta legume bogate in aceasta substanta. Se recomanda, asadar, ca pe timpul verii sa se consume minimum 300 de grame de salata facuta cu ardei rosii si tomate (in proportia 1:2), un adevarat medicament anti-cancerigen.
Adjuvant in cancerul pulmonar – un studiu facut pe 60.000 de persoane adulte din Shanghai, un oras cu aerul extrem de poluat, arata ca o dieta bogata in pigmenti carotenoizi, adica in substantele care coloreaza in galben si portocaliu legumele si fructele, reduce semnificativ (cu peste 35%) posibilitatea aparitiei cancerului pulmonar. Cele mai bogate alimente in carotenoizi sunt ardeii galbeni si cu nuante de portocaliu, morcovii, dovleacul, piersicile, porumbul, fructele de catina.
Prevenirea cancerului de colon – continutul de fibre alimentare, de vitamina C si de vitamine din complexul B din ardeii verzi sau de culoare galbuie ii recomanda calduros pentru prevenirea cancerului intestinului gros. Se consuma cruzi, cate 150 de grame zilnic, in cure de macar 60 de zile pe an.
Fumatul activ si pasiv – doua studii diferite, facute in China, la Universitatea din Shanghai, si in Statele Unite, la Universitatea din Kansas, arata ca un consum ridicat de vitamina A naturala, adica provenita exclusiv din legumele si fructele proaspete, reduce riscul afectiunilor respiratorii produse de fumul de tigara. Doctorul Baybutt (Universitatea de Medicina din Kansas) a cautat, de pilda, explicatia pentru cazurile, ce-i drept foarte rare, de persoane care sunt sanatoase si la 90 de ani, desi au fumat toata viata. El a gasit raspunsul in dieta, aratand prin studii de laborator facute pe animale expuse la fumul de tigara si prin studii statistice ca persoanele care consuma alimente bogate in carotenoizi cum ar fi ardeii, morcovul, catina, dovleacul, sunt mult mai putin predispuse la cancer, dar si la astm sau bronsita. Asadar, daca ati fost sau sunteti expusi la nocivul fum de tigara, consumati zilnic, in timpul sezonului de vara, ardei proaspeti, cate 100-200 de grame pe zi. Ardeii rosii si portocalii contin mai multa vitamina A decat morcovii si va vor proteja de o multime de necazuri legate de fumat.ARDEII GRASI
Prevenirea cataractei – o echipa de cercetatori italieni a descoperit in anii ’90 doua substante prezente in ardei: luteina si zeaxantina, care protejeaza ochii varstnicilor de aparitia cataractei, dar si a degenerescentei maculare, una din principalele cauze ale orbirii la persoanele in varsta. Pentru a reduce riscul aparitiei sau al recidivei acestor afectiuni, consumati cate 100 de grame de ardei proaspeti pe zi (de preferinta galbeni sau rosii), in cure de macar 2 luni pe an.

Tratamente externe

Eruptii alergice – se spala doi ardei, se despica, se curata de seminte si apoi se toaca fin sau se mixeaza. Pasta rezultata se aplica printr-un tifon subtire pe locul afectat, unde se tine vreme de 1-2 ore, dupa care se indeparteaza, iar pielea se lasa sa se usuce la aer. Ardeii dulci au efecte antialergice si antiinflamatoare.

Precautii si contraindicatii

Principalul risc legat de consumul ardeilor grasi este ca ei sa contina mari cantitati de pesticide si de substante provenite din ingrasamintele chimice. Intr-un studiu publicat in 2006, ardeii intrau intr-un top 12 al celor mai poluate alimente din supermarket-uri. Ca atare, prima grija pe care trebuie sa o avem este ca ardeii pe care ii consumam sa provina din surse de incredere, din ferme unde se foloseste o agricultura pe cat posibil ecologica. In rest, contraindicatiile la consumul de ardei grasi sunt practic inexistente, fiind raportate doar cateva cazuri de iritatii gastrice si intestinale, probleme cauzate de o sensibilitate individuala a pacientilor.”

Sursa articol: formula-as.ro/2008/835/medicina-naturii-44

Beneficiile consumului de fasole verde!

Fasolea este o mâncare extraordinară! Arată studiile şi suţin răspicat specialiştii. Este o sursă delicioasă de vitamine şi proteine, nu conţine multe grăsimi, este ieftină – suficiente argumente ca ea să joace un rol special în dietă. Iată de ce este considerată un aliment extraordinar şi foarte important pentru regimul alimentar. 

De ce insistă specialiştii să ne îndreptăm atenţia asupra acestui aliment şi ne îndeamnă să reconsiderăm un pic alegerile culinare dacă nu consumăm frecvent fasole? S-a dovedit că aceasta are proprietăţi de scădere a colesterolului, de combatere a afecţiunilor cardiovasculare, de reglare a nivelului glicemiei, de reducere a riscului de obezitate.Traim-sanatos-fasole-verdeTot leguma vedetă în mediul rural te scapă de constipaţie, hipertensiune, diabet de tip II şi scade considerabil riscul de apariţie a cancerului.

Să facem deci cunoştinţă!
Fasolea este cunoscută sub formă de păstăi sau boabe. În lume există o mare familie de plante identificate prin faptul că au păstăi cu boabe. Unele, ca fasolea verde, se pot consuma şi proaspete, cu tot cu păstaie. Alte păstăi sau legume înrudite cu fasolea sunt lintea şi mazărea.

Fiecare dintre noi poate găsi un fel de fasole care să-i placă. Este foarte adevărat că celor mai mulţi oameni le plac doar păstăile de fasole verde. Indiferent de alegere, este bine de ştiut că fasolea joacă un rol important în gestionarea greutăţii corporale. Motivaţia este simplă: fasolea te satură repede, oferind o masă săţioasă fără prea multe calorii. Altfel spus, te poţi sătura fără să te îngraşi.

Conţinutul ridicat de fibre al fasolei reglează glicemia, ţinând astfel de foame şi menţinâd concomitent nivelul energetic. Există dovezi promiţătoare care arată că fasolea ar putea contribui la împiedicarea apariţiei cancerului, cu precădere celor de pancreas, de colon, de sân şi de prostată.Green beans

Într-un studiu a fost comparat raportul dintre consumul de fasole şi numărul de cazuri de cancer înregistrate în 15 ţări, iar analiza rezultatelor a demonstrat că un consum ridicat de fasole este asociat cu un număr mai mic de cazuri de cancer de colon, de sân şi de prostată. Fasolea conţine o categorie de fitoestrogeni numiţi “lignani”, cu proprietăţi asemănătoare estrogenului.

Cercetătorii au emis ipoteza că prin consumul ridicat de alimente cu un conţinut bogat de lignani se poate reduce riscul de apariţie a tipurilor de cancer asociate cu dezechilibrul de estrogen – mai ales cel de sân. Lignanii ar putea avea şi efecte chimiopreventive asupra tipurilor de cancer care afectează organele reproducătoare masculine.

Fasolea conţine şi o serie de compuşi numiţi “fitaţi”, despre care se spune că previn apariţia unor tipuri de cancer digestiv. Studiile epidemiologice au arătat că persoanele care consumă cantităţi mari de fasole nu sunt la fel de predispuse la apariţia cancerului şi se presupune că acesta este parţial şi un rezultat al acţiunii fitaţilor din fasole.

Cert este că fasolea verde, fasolea uscată şi mazărea fac parte din aceeaşi familie. Sunt larg răspândite pe piaţă şi se găsesc des şi în restaurante. Prin urmare, este uşor să atingi sau chair să depăşeşti ţinta recomandată privind numărul săptămânal de porţii.”

Sursa articol: csid.ro/d-aucy-stie-totul-despre-legume

Varza, leac în 100 de afecţiuni

“Câte 300 de grame de varză pe zi previn tumorile maligne şi anemiile. Beneficiile verzei diferă în funcţie de sortiment. Varza albă este puternic hidratantă, în timp ce varza creaţă previne guta şi gastrita. Această legumă de iarnă este unul dintre medicamentele naturiste cu acţiune anticancerigenă, dovedită de cercetările medicale. Există patru varietăţi de varză valoroase din punct de vedere medicinal: varza albă, varza roşie, varza de Bruxelles şi varza creaţă.Traim-sanatos-varza Conţine vitamine şi proteine Specialiştii susţin că varza are rol terapeutic în peste 100 de afecţiuni. Substanţele active variază în funcţie de specie. În varza de Bruxelles şi în varza albă există cantităţi mari de apă, dar şi substanţe tonice, precum: proteine, glucide, vitamine (A, B1, B2, B6, B9, C, E, K,) şi săruri minerale (fosfor, potasiu, calciu, sodiu, fier, iod şi cobalt). Varza roşie, de exemplu, are efecte depurative şi o valoare nutritivă mai mare decât cea albă. Cea de Bruxelles combate hipoglicemia mai eficient decât celelalte soiuri. În gastrită, colită şi gută, specialiştii recomandă consumul a trei-patru pahare de suc de varză creaţă, mult mai eficient decât cel obţinut din alte soiuri. Cercetările realizate în ultimii 20 de ani au confirmat faptul că un consum frecvent de varză crudă sau de suc are un efect benefic în prevenirea cancerului de colon. Studiile efectuate la Institutul Naţional American pentru Cancer au demonstrat că persoanele care consumă legume din familia cruciferelor (varză mai ales) sunt mai puţin expuse îmbolnăvirii de cancer de colon. Cercetări similare s-au efectuat şi la universităţi din SUA, Grecia, Norvegia şi Israel. Sortimentul românesc opreşte hemoragiile Varza albă este un aliment nutritiv, energizant, remineralizant, diuretic, antihemoragic, antiseptic, cicatrizant, antidiabetic şi antianemic. „În gastrite hiperacide şi ulcer gastric se remarcă două efecte majore: unul protector asupra mucoasei şi altul antihemoragic, datorat vitaminei K prezente în compoziţia acestei legume”, subliniază Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Varza îi ajută pe anemici Consumul de varză de trei ori pe săptămână contribuie la completarea necesarului de vitamine şi de minerale în cazul bolnavilor de anemie. În cazul vârstnicilor, varza este revigorantă şi combate procesul de îmbătrânire prematură. Consumul de varză este indicat şi femeilor însărcinate, datorită acidului folic. Studiile au demonstrat că lipsa acestui acid din alimentaţie în timpul sarcinii duce la naşterea copiilor cu probleme neurologice. Mai puţin de jumătate de kilogram pe zi În salatele de crudităţi, în preparatele mai puţin procesate, o porţie nu trebuie să depăşească 300-400 g pe zi. Sub formă de suc, se bea câte un pahar de 50 ml pe zi, între mese. Pentru a obţine o băutură cu gust agreabil, în sucul de varză se adaugă suc de morcov şi de lămâie proaspătă. Pansament din frunze Varza grăbeşte procesul de vindecare a plăgilor, a entorselor şi a nevralgiilor. Cataplasmele cu multe frunze de varză, bine presate, sunt utile în durerile de lumbago, în panariţiu şi furunculoză.”

Sursa articol: adevarul.ro/sanatate/medicina/

Beneficiile consumului de anghinare pentru sanatate

Beneficiile consumului de anghinare pentru sanatatePlanta numita anghinare este una dintre cele mai populare culturi comestibile din regiunea mediteraneana, cunoscuta inca din timpuri stravechi pentru beneficiile sale pentru sanatate si proprietatile medicinale importante.

Din punct de vedere botanic, anghinarea apartine familiei Asteraceae si genului Cynara. Numele stiintific al anghinarei este Cyanara scolymys si este cultivata in special pentru solzii carnosi ai inflorescentei sale, dar si pentru receptaculii florali care sunt comestibili.

Anghinarea este folosita in gastronomie (bulbul florii) si in medicina naturista (radacinile si frunzele de anghinare). Consumata in stare proaspata, poate sa trateze diareea cronica, diabetul, hemoroizii, varsaturile si migrenele.

Beneficiile anghinarelor pentru sanatate

Consumul anghinarelor atrage dupa sine o serie intreaga de beneficii pentru sanatate, in special daca planta este gatita la aburi si isi conserva astfel toti nutrientii. Pentru a beneficia de toata valoarea nutritiva a anghinarelor, consumati-le in totalitate. Cele mai importante proprietati ale anghinarelor sunt

Furnizarea unei cantitati importante de fibre. O anghinare medie contine aproximativ 10 grame de fibre, constituind in jur de 25% din doza zilnica recomandata adultilor. Aceeasi cantitate de broccoli sau de mere furnizeaza doar 3-4 grame de fibre.

Stabilizarea nivelului de glicemie in sange. Cantitatea importanta de fibre substituie nevoia organismului de carbohidrati, asadar anghinarele au un index glicemic scazut. Acelasi aliment controleaza eficient apetitul, prin cele 3-4 grame de proteine si mai putin de un gram de grasimi.

Furnizarea unui aport semnificativ de antioxidanti. Un studiu american a descoperit ca anghinarea contine mai multi antioxidanti, decat orice alta leguma, clasandu-se pe locul sapte intr-o lista de 1000 de alimente diferite care protejeaza celulele organismului. Printre antioxidantii care se regasesc in anghinare, se numara quercitina, antocianina, cinarina, luteolina sau silimarina.

Traim-sanatos-anghinarePrevenirea si tratamentul cancerului. Anumite studii de specialitate efectuate cu un extract special din frunzele de anghinare au descoperit ca planta inhiba apoptoza (moartea celulelor) si reduce proliferarea celulelor canceroase in mai multe forme ale bolii, inclusiv cancerul de prostata, leucemia sau cancerul de san.

Protectia sistemului digestiv. La fel ca multe alte legume verzi, precum patrunjelul, anghinarea era folosita in timpuri stravechi pentru ameliorarea simptomelor provocate de diverse afectiuni digestive. Planta este un diuretic natural si stimuleaza digestia. In prezent, medicii nutritionisti recomanda anghinarea pentru tratarea sindromului de colon iritabil.

Imbunatatirea activitatii bilei. Pulpa anghinarei contine un antioxidant din familia polifenolilor, numit cinarina, ce stimuleaza puternic procesul de functionare a bilei.

Protectia ficatului. Datorita cinarinei si a altui antioxidant, silimarina, anghinarea este benefica si pentru activitatea ficatului. Studiile au demonstrat ca aceasta leguma verde ajuta la regenerarea tesutului hepatic. De altfel, anghinarea este folosita de multa vreme in medicina alternativa, ca remediu pentru tulburarile hepatice.

Ameliorarea simptomelor neplacute survenite in urma consumului de alcool. Gratie efectelor pozitive asupra celulelor hepatice, anghinarea poate trata cu rapiditate mahmureala.

Reducerea nivelului de colesterol. Proprietatile cianice ale anghinarei ajuta organismul sa excrete colesterol de tip LDL (colesterolul rau) si sa asiste reglarea nivelului de colesterol HDL (colesterol bun). Aceasta actiune are consecinte pozitive si asupra functionalitatii sistemului cardiac, influentata direct de nivelul de colesterol din corp.

Prevenirea hipertensiunii arteriale. Anghinarea contine o cantitate importanta de potasiu, un mineral de care organismul are nevoie pentru a functiona la parametri optimi. Potasiul din anghinare reduce cantitatea excedentara de sodiu din corp, protejand sistemul cardiovascular.

Protectia fatului in perioada sarcinii. Anghinarea proaspata este o sursa bogata de acid folic (furnizeaza circa 68 de unitati la 100 de grame, adica 17% din doza zilnica recomandata). Acidul folic este un co-factor al enzimelor implicate in sinteza ADN-ului. Studii de specialitate au aratat ca un nivel corespunzator de acid folic in perioada de preconceptie, in special la inceputul sarcinii, ajuta la prevenirea aparitiei defectelor de tub neural la nou-nascuti.

Traim-sanatos-anghinare- Imbunatatirea sistemului imunitar. Bulbii proaspeti de anghinare sunt surse bogate de vitamina C (in proportie de 20% din doza zilnica recomandata, la fiecare 100 de grame consumate). Consumul regulat al alimentelor care furnizeaza vitamina C ajuta corpul sa dezvolte o rezistenta sporita impotriva agentilor infectiosi si radicalilor liberi care ataca celulele sanatoase ale organismului.

Protectia sistemului osos. Anghinarea este si o sursa excelenta de vitamina K (100 de grame de anghinare asigura 12% din aportul zilnic necesar). Aceasta vitamina are un rol crucial in sanatatea oaselor, stimuland activitatea de formare si dezvoltare a sistemului osos. In plus, o cantitate optima de vitamina K in dieta ajuta la stoparea degenerarii neuronale, fiind benefica in special pacientilor care sufera de Sindromul Alzheimer.

Asigurarea functionalitatii optime a metabolismului. Bogata in complexul de vitamine B (precum niacina, vitamina B6, tiamina si acidul pantotenic), anghinarea sprijina activitatea proceselor metabolice din organism.

Prevenirea si tratarea anemiei. Anghinarea este o planta ce furnizeaza doua alte minerale importante, fierul si cuprul. Cel din urma este necesar productiei de celule rosii, pe cand fierul participa la formarea hematiilor.

Tratarea halenei. In medicina alternativa, anghinarea mai este folosita si pentru tratarea halenei (respiratiei urat mirositoare).

Prin urmare, introducerea anghinarei in dieta zilnica poate avea numeroase efecte pozitive asupra sanatatii fiziologice si mentale.”

Sursa articol: sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate

Sparanghelul – beneficii pentru sanatate

“Analizand informatiile nutritionale ale sparanghelului veti afla ca acesta are efect benefic asupra organismului. 4 bucati din aceasta planta contin doar 13 calorii, nici un fel de grasime, colesterol si doar 8 mg de sodiu.

Sparanghelul - beneficii pentru sanatateSparanghelul are proprietatea de a arde grasimile, datorita fibrelor pe care le contine, fibre ce forteaza organismul sa arda mai multe calorii pentru a procesa aceste 4 bucati mici de sparanghel.

Cu un continut de zahar foarte scazut si cu doar 1 g de proteine, nu exista nici un motiv sa nu profitati de calitatile nutritionale ale sparanghelului.

Vitamine si minerale continute de sparanghel

Sparanghelul contine o multime de vitamine, inclusiv vitaminele A, E, K, si B6, in cantitati relativ mari. Doar cateva bucati de sparanghel contin 22% din valoarea zilnica recomandata de acid folic, care este responsabil pentru mentinerea sanatatii.

Aceasta planta contine cantitati mai mici sau mai mari de minerale esentiale, care includ calciu, fier, potasiu, cupru, mangan si seleniu. Desi sparanghelul este lipsit practic de grasimi, are in componenta cantitati importante de acizi grasi de omega-3.

Beneficiile consumului de sparanghel

Exista numeroase motive care sa va indemne sa consumati sparanghel.

Antioxidantii – Glutationul care se regaseste in sparanghel, contine 3 aminoacizi, combinat intr-o singura molecula, care serveste ca un puternic agent anti-oxidare in organismul dvs. Impreuna cu antioxidantii vitamina C, vitamina A (beta-caroten), zinc, mangan si seleniu, glutationul din sparanghel lupta impotriva radicalilor liberi care cauzeaza imbatranirea si deteriorarea celulelor.

Cancerul – Este bine-cunoscut faptul ca inflamatia cronica si oxidarea celulelor poate creste riscul aparitiei cancerului. Cu proprietatile antiinflamatorii si antioxidante, sparanghelul este un luptator desavarsit impotriva cancerului de vezica urinara, la san, de colon,Traim-sanatos-sparanghel pulmonar, de prostata, ovarian, etc.

Sanatatea inimii – Acidul folic, o vitamina B complexa, este esentiala pentru un sistem cardiovascular sanatos si se gaseste din abundenta in sparanghel. In primul rand, acidul folic, este implicat intr-un eveniment biochimic numit ciclul de metilare, care permite transcrierea corecta a ADN-ului, transformarea noradrenalinei in adrenalina si a serotoninei in melatonina.

In al doilea rand, acidul folic regleaza homocisteina aminoacizilor, care, la niveluri ridicate poate fi un puternic factor de risc in dezvoltarea bolilor de inima. Si in sfarsit, vitamine din grupul B, cum ar fi colina, biotina, si acidul pantotenic echilibreaza nivelul de zahar din sange prin metabolizarea corecta a zaharurilor si amidonului.

Alte sfaturi

Profitati din plin de sparanghel prin metode corecte de cumparare si gatire.
Sfat 1 Daca urmeaza sa consumati sparanghelul intr-o zi sau doua, pastrati-l in sertarul de legume din frigider. Pentru mai mult de atat, stocati sparanghelul in frigider, intr-un vas cu apa, si acoperiti-l apoi cu un prosop de hartie.
Sfat 2 Sparanghelul are un punct de rupere naturala intre partea de jos care este lemnoasa si mijlocul delicat – rupeti cu mana fiecare tulpina si aflati unde se afla acest punct de rupere. Daca tulpina este prea groasa, decojiti-o cu un cutit de curatat legume.

Sfat 3 Tulpinile groase sunt mai aromate, dar cele subtiri nu au nevoie de a fi decojite, asa ca alegeti sparanghelul in functie de gusturile dvs. Indiferent ce alegeti, marginea taiata ar trebui sa fie intodeauna umeda.”

 

Sursa aricol: sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa

Leurda

Detergent natural pentru curatenia de primavara

Se mai numeste si aiurda, usturoita, usturoi salbatic, usturoi de padure ori usturoiul ursului. Ii place in mod deosebit semiumbra din padurile noastre, unde asterne adevarate covoare de un verde deschis in luna martie, ori la inceputul lui aprilie. Este o planta prin excelenta europeana, care nu s-a lasat pana acum aclimatizata cu succes pe alt continent. In schimb, in toata Europa, de la nord la sud, aceasta planta salbatica este bine cunoscuta ca leac din timpuri imemoriale. Descoperirile arheologice arata ca celtii o foloseau in scopuri medicinale si rituale de acum mai bine de 3000 de ani. Dacii numeau leurda “aibuta” (ai = usturoi) si o foloseau pentru bolile rinichilor si ca depurativ. Medicul grec Dioscoride prescria acum doua milenii leurda ca detoxifiant de primavara, pentru curatarea sangelui, a plamanilor si a tractului digestiv, la fel ca si medicii din Imperiul Roman. Din evul mediu si pana in zilele noastre, “stafeta” studiului si a folosirii leurdei in scopuri medicinale au preluat-o aproape in exclusivitate germanii, care au descris-o in tratatele lor inca din anul 1562, pentru ca dupa… 430 de ani sa o declare “Planta anului” (in 1992) si sa o faca astfel din nou cunoscuta in toata lumea. In prezent, leurda este considerata de cateva ori mai puternica in terapie decat mult galonatul usturoi, caruia numai in ultimele doua decenii i-au fost consacrate cateva sute de studii, care ii obiectiveaza eficienta in vindecare. Fata de usturoi, insa, leurda are o concentratie de principii active de cateva ori mai mare, iar efectele sale vindecatoare sunt – vom vedea – pe masura. Asadar, in cele ce urmeaza, sa cunoastem mai bine acest remediu de primavara:

Unde gasim leurda si cum o culegem

Leurda creste mai ales in padurile noastre rarite, unde are suficienta lumina si caldura, preferandu-le pe cele de stejar si de pin, care sunt mai deschise. Creste mai ales in Muntenia, in Transilvania si in sudul Moldovei. Este o planta inalta de 20-50 cm, cu frunze late, de un verde deschis imediat dupa rasarire (pe parcursul anului verdele devine mai inchis), cu flori albe si delicate. Este foarte usor de recunoscut dupa miros, care este practic identic cu cel al usturoiului, cu care este inrudita, asa cum o arata si denumirile stiintifice ale celor doua: leurda este Allium ursinum, in timp ce numele latin al usturoiului este Allium sativum.
De la leurda se culeg frunzele si, mult mai rar, bulbul. Frunzele se taie primavara devreme, in martie-aprilie, inainte ca planta sa infloreasca, si apoi se prepara imediat ori se depoziteaza la rece, pentru ca altfel se altereaza foarte usor. Bulbul, desi este mai activ in unele boli, nu se recomanda a fi recoltat din flora spontana, deoarece leurda este o planta perena (rasare din bulb de la un an la altul) si prin recoltarea radacinii sale, ea ar fi practic starpita foarte rapid de pe suprafetele unde este culeasa.

Cum se prepara si cum se administreaza leurda

Salata de leurda

Pentru a obtine o portie de salata, se ia o mana de frunze proaspete, se spala cu apa rece si apoi se taie nu foarte marunt (in fasii de 3-4 centimetri). Se combina intr-un vas cu o lingurita de ulei de masline extravirgin (are un puternic efect anti-colesterol), cu 1-2 lingurite de otet de mere si putin marar tocat. De obicei, nu se pune sare, exceptie facand doar persoanele hipotensive, la care un aport crescut de sodiu este benefic. Se consuma doua asemenea salate pe zi, ca aperitiv la inceputul mesei de pranz si la inceputul mesei de seara. O cura dureaza minimum 3 saptamani. Frunzele de leurda se pot pastra in frigider, puse in punga de plastic, pana la 5 sau chiar 7 zile, daca sunt proaspete si daca nu au fost spalate inainte de a fi puse la rece.

Tinctura de leurda

Se pun intr-un borcan 100 de grame frunze de leurda fin tocate (eventual mixate), care se acopera cu 300 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Dupa trecerea timpului de macerare, preparatul se strecoara, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula doua lingurite de tinctura de 4 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni.

Uleiul de leurda

In jumatate de litru de ulei de masline extravirgin se pun 150 de grame de frunze de leurda bine zvantate si apoi tocate fin. Se lasa acest amestec sa macereze la soare vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se lasa sa stea nemiscat intr-un vas vreme de sase ore, apoi se iau cu o lingura impuritatile care s-au ridicat la suprafata. Extractul limpede si omogen ramas se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se patreaza in locuri intunecoase si reci. Se administreaza cate doua lingurite de ulei de leurda, de 2-3 ori pe zi.

Tratamente interne

* Colesterol marit – un studiu publicat in Germania arata ca mai multe substante continute de leurda, cele mai importante fiind ajoena si adenozina, au efecte de scadere a colesterolului negativ (LDL) din sange. Primavara sunt recomandate curele cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma doua portii de salata de leurda pe zi. Pe parcursul anului se recomanda patru cure, cu o durata de o luna fiecare, cu ulei de leurda, din care se consuma cate doua lingurite, de 4 ori pe zi, inainte de masa. Aceste cure se recomanda sa fie practicate la sfarsitul fiecarui anotimp, ele avand rolul de a tine sub control valorile colesterolului si de a preveni afectiunile produse de acesta.
* Hipertensiune – se recomanda tinctura de leurda, din care se iau cate doua lingurite, de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 6 saptamani, fiind urmat de alte 3 saptamani de pauza, dupa care se reia. Studiile arata ca mai multe substante din compozitia frunzelLEURDAor si a bulbului leurdei (cea mai importata este y-glutamil peptida) stimuleaza organismul sa produca enzime care regleaza si stabilizeaza presiunea arteriala. Mai mult, leurda are efect vasodilatator, ceea ce duce implicit la scaderea tensiunii.

Adaugata langa orice aliment, leurda il transforma si in medicament

* Ateroscleroza, arterioscleroza, prevenirea arteritei obliterante – adenozina, o substanta din compozitia frunzelor de leurda, impiedica formarea placilor de colesterol si sclerozarea vaselor de sange. Aceasta planta este foarte utila in mentinerea elasticitatii si a permeabilitatii vaselor de sange. Se fac tratamente cu o durata de 3 luni, urmate de o luna de pauza, timp in care se administreaza cate o lingurita de tinctura si cate o lingurita de ulei de leurda, de patru ori pe zi. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea accidentului vascular.

* Flebita si tromboflebita – leurda are efecte fluidifiante sanguine si antiagregante plachetare, motiv pentru care este folosita cu mult succes contra tromboflebitei si a trombozelor in general. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Leipzig, Germania, condusa de dr. Stefan Dhein, a dat publicitatii, la sfarsitul anului 2008, un studiu care arata ca administrarea de extract de leurda impiedica formarea trombilor (cheagurilor de sange) si migrarea lor prin vasele de sange. Leurda are efecte comparabile cu ale clopidogrelului, un medicament de sinteza utilizat contra problemelor cardiovasculare produse de cheagurile de sange si de rigidizarea arterelor. Pentru prevenirea si combaterea acestor afectiuni se recomanda curele cu leurda proaspata (minimum 150 g zilnic), facute pe o perioada de 3-6 saptamani, pe timpul primaverii. In timpul anului, se administreaza tinctura de leurda, cate doua lingurite luate de 4 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza.
* Cardiopatie ischemica, prevenirea infarctului – administrarea uleiului de leurda si a tincturii de leurda este un foarte bun tratament pentru prevenirea si combaterea ischemiei cardiace, ce apare pe fondul valorilor crescute ale colesterolului, hipertensiunii si trombozelor. Se tin cure de cate 8 saptamani, timp in care se administreaza cate doua linguri de ulei de leurda si cate 4 lingurite de tinctura de leurda pe zi. Este important sa fie administrate ambele preparate, pentru ca ele contin principii active diferite, extrase din leurda. Astfel, uleiul din aceasta planta contine principii active ce tin sub control valorile colesterolului si impiedica sclerozarea arterelor, in timp ce tinctura previne hipertensiunea, formarea trombilor si migrarea lor pe artere.
* Varice si hemoroizi – se recomanda ca anual sa fie facuta o cura cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma salata de leurda, cate 100-200 g pe zi. Este un tratament cu efecte antiinflamatoare asupra venelor, care, conform unor studii in curs de desfasurare, tonifica peretele venos, favorizand chiar reducerea in volum a varicelor.
* Astm, astm alergic – se recomanda, de asemenea, cura cu salata de leurda, consumata zilnic, pe o perioada de timp cat mai indelungata. Substantele volatile ingerate din leurda ajung in mare masura in plamani, de unde sunt eliminate gradat, exercitandu-si efectele usor bronhodilatatoare, expectorante (elimina excesul de mucus din arborele bronsic) si antiseptice. Se recomanda acelasi tratament si contra bronsitei cronice ori a pneumoniilor recidivante, deoarece are efecte antibiotice si antivirale puternice. Ca adjuvant in emfizemul pulmonar, se recomanda uleiul de leurda, din care se iau doua linguri pe zi.
* Colita de fermentatie, constipatie – anumite zaharuri continute de frunzele de leurda ajuta la restabilirea florei intestinale normale, fiind de un extraordinar ajutor in multe cazuri de colita de fermentatie sau de constipatie cronica. Se recomanda cura cu salata de leurda, din care se consuma cate 100-150 g zilnic. Tratamentul cu leurda va fi abordat, totusi, cu prudenta de persoanele cu colita, care in primele 3-5 zile vor lua doze mici (10 g) din aceasta planta. Aceasta, deoarece in aproximativ 10% din cazuri s-a remarcat o sensibilitate particulara la principiile active ale leurdei, unele persoane prezentand simptome de atonie digestiva ori de balonare dupa ingerarea plantei.
* Adjuvant contra viermilor intestinali – se ia ulei de leurda, cate 3 linguri, dimineata, pe stomacul gol. Aceasta doza unica se ia o data la trei zile, pe o perioada de o luna. Tratamentul inhiba proliferarea si ajuta la eliminarea parazitilor intestinali, deoarece leurda, pe langa efectele sale vermifuge, are si o puternica actiune de stimulare a peristaltismului intestinal.
* Adjuvant in infectia reno-urinara – se administreaza tinctura de leurda, cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de o luna, urmate de 12 zile de pauza. Acest tratament are efecte antibiotice, stimuleaza diureza si, nu in ultimul rand, stimuleaza imunitatea organismului. In medicina populara, rezultate foarte bune se obtin si prin aplicatii externe cu frunze de leurda, zdrobite si puse pe zona vezicii urinare sub forma unor cataplasme, care se tin vreme de patru ore zilnic.
* Raceala, gripa, complicatii bacteriene ale acestora – consumul frunzelor proaspete si administrarea de tinctura de leurda, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, are efect antiviral si antibiotic. De asemenea, leurda reduce febra, combate tusea si ajuta la o vindecare rapida a virozelor respiratorii. Studii facute in Germania arata ca principiile active din aceasta planta activeaza macrofagele, celule ale sistemului imunitar care distrug bacteriile sau diferite particule straine din organism.
* Dureri si contractura musculara – se recomanda consumul de leurda sub forma de salata, minimum 100 g pe zi. O substanta secretata de aceasta planta (adenozina) actioneaza direct asupra sistemului nervos central, favorizand relaxarea musculara.
* Combaterea efectelor secundare ale tratamentului cu antibiotice – se recomanda cura de primavara cu salata de leurda proaspata. Se consuma minimum doua portii pe zi, in cure de 3-6 saptamani. Ajuta la refacerea rapida a florei intestinale perturbate de antibiotice, stimuleaza imunitatea afectata de aceste medicamente, previne si combate inLEURDAfectiile cu Candida, care apar foarte frecvent la cei care au luat in mod repetat antibiotice.
* Boala canceroasa – din pacate, un studiu de amploare cu extracte de leurda folosite pentru prevenirea si combaterea cancerului inca nu a fost facut, dar datele preliminare indica aceasta planta ca pe o mare speranta contra acestei afectiuni. Leurda stimuleaza sistemul imunitar, care este “gardianul” ce distruge celulele maligne prezente in permanenta in organism.

Leurda cultivata

Apoi, anumiti compusi pe baza de sulf secretati de leurda din belsug (alicina, ajoena) au o actiune antitumorala directa foarte puternica, pusa in evidenta de mai multe teste de laborator facute in Japonia, India si China. In plus, leurda contine germaniu si seleniu in forma organica, doua substante rar intalnite in regnul vegetal, cu efecte antitumorale exceptionale. Ca atare, se recomanda frunzele de leurda proaspata in consum, minimum 100 g pe zi, in cure cat mai indelungate posibil. Se recomanda contra urmatoarelor tipuri de cancere: bucal, pulmonar, de esofag, de colon, tiroidian, cancerul testiculelor, cancer genital la femei (uterin, ovarian), cancer urinar.

* Deficit de magneziu – se face o cura de primavara cu salata de leurda, din care se consuma, vreme de minimum 3 saptamani, cate doua portii zilnic. Doua sute de grame de frunze proaspete de leurda asigura mai mult decat necesarul zilnic de magneziu pentru un adult. Aceeasi cantitate asigura si dublul necesarului de fier, leurda fiind un adevarat panaceu si contra anemiei feriprive.
* Imbatranire – studiile facute de dr. H. Torok de la “Central Research Laboratory” din Pecs, Ungaria, arata ca extractul alcoolic (tinctura) de leurda este un excelent remediu contra radicalilor liberi, substante instabile, care ataca permanent membranele celulelor organismului, prin aceasta viciind materialul genetic al acestora si producand ceea ce noi numim imbatranire. Ei bine, curele cu tinctura de leurda, cate 4 lingurite luate zilnic, vreme de 60 de zile, incetinesc acest proces, neutralizand radicalii liberi.

Aplicatii externeLEURDA

 * Micoza vaginala – se dizolva doua linguri de tinctura de leurda intr-o jumatate de cana de apa, iar cu solutia astfel obtinuta se fac spalaturi vaginale. Este un remediu prea putin placut ca miros, dar cu un efect foarte puternic de combatere a infectiei cu diferite specii de Candida. De asemenea, acelasi tratament previne si combate suprainfectiile bacteriene care pot aparea dupa o candidoza severa. Este recomandat ca adjuvant si in cancerul ovarian, in cancerul uterin (endometrial), in fazele precanceroase la nivel genital.

* Micoza unghiilor – pe zonele afectate se pun comprese cu tinctura de leurda nediluata. Se acopera cu folii de nylon (pentru a nu se evapora alcoolul), iar apoi se lasa vreme de 2-4 ore pe zi. Tinctura de leurda astfel aplicata inmoaie unghiile si permite indepartarea zonelor afectate (se face cu ajutorul unei pile de manichiura), distruge ciupercile parazite, favorizeaza cresterea unei unghii noi, neafectata de micoza.
* Articulatii dureroase (artrita, artrita reumatoida) – frunzele proaspete de leurda se zdrobesc pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului pentru snitele, apoi se infasoara pe articulatia dureroasa si se lasa vreme de minimum o ora. In paralel se face o cura cu leurda consumata intern, sub forma de salata, cate 100 g pe zi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare articulare, calmeaza durerea si reda mobilitatea articulatiilor afectate.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Leurda este contraindicata in perioada alaptarii, deoarece poate dauna calitatii laptelui si poate provoca colici sugarului.
La pacientii cu gastrita hipoacida, cu dispepsie si cu colita, leurda se va administra cu prudenta, in doze mici la inceput. Aceasta, deoarece poate produce, in cazuri particulare, ce tin de o predipozitie individuala, atonie, balonare, stari de greata, tulburari digestive.”

Sursa articol: formula-as.ro