Tarhonul, condiment si medicament

“Numele tarhonului in limba latina, Artemisia drancunculus, inseamna dragon mic si asta pentru ca planta ajuta la tratarea muscaturilor veninoase de sarpe. Tarhonul este un condiment puternic aromat, care-si are originile in Mongolia si Siberia, de unde, prin secolul al XVI-lea, a patruns in Europa si America de Nord.

La noi, este planta de cultura, cunoscuta si sub numele de dracon, tarcon, tacon ori tancum.

Traim-sanatos-tarhonTarhonul regleaza si stimuleaza functia gastrica si ajuta la asimilarea substantelor nutritive, de aceea se recomanda persoanelor cu tulburari digestive. Este o planta-minune in cazul aerofagiilor, balonarilor, constipatiei, insomniilor sau gastritelor.

Datorita calitatilor sale, tarhonul se recomanda in cazul bolilor de ficat si rinichi. Fiind bogat in iod, tarhonul se recomanda persoanelor care sunt la regim fara sare, aroma sa reusind sa imbogateasca mancarea, dandu-i gust.

Tarhonul are proprietati aperitive si digestive, inlatura constipatia, iar infuzia, bauta seara, inainte de culcare, este un bun remediu in caz de insomnii. De asemenea, ca remediu natural, mareste eliminarea biliara, fluidifica secretiile bronhice si este diuretic, expectorant, antiseptic, aromatizant, vermifug.

Bun in caz de bronsita, constipatie, insomnie sau dureri de dinti

Infuzia de tarhon pentru uz intern se prepara turnand o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta uscata si maruntita. Se acopera vasul pentru zece minute, apoi se strecoara si ceaiul se bea cald. Se pot bea doua – trei cani de ceai pe zi in caz de boli renale, anorexie, ascita, atonie digestiva, boli de ficat si boli renale, bronsita, constipatie, insomnii, reumatism, dureri de cap si de dinti, probleme digestive.

De asemenea, ceaiul de tarhon alunga oboseala, alina durerile de stomac si ajuta la eliminarea mai rapida a toxinelor din corp. Pentru ascita, boli de ficat si afectiuni renale, infuzia se prepara din doua lingurite de planta la o cana de apa clocotita. Pentru uz extern, se folosesc trei – patru lingurite de planta la o cana de apa. Compresele cu infuzie de tarhon se folosesc pentru calmarea durerilor.

Fiind o planta puternic aromatizata, tarhonul trebuie folosit in bucatarie cu multa precautie deoarece prea mult da mancarii un gust amarui. Frunzele de tarhon sunt bogate in vitamina A si C, in saruri minerale si iod. Tarhonul inlocuieste sarea, piperul si otetul, fiind de mare ajutor persoanelor care trebuie sa evite aceste condimente. Toamna, impreuna cu alte mirodenii, tarhonul se foloseste la prepararea muraturilor.

Otetul de tarhon care, de asemenea, se foloseste cu succes in bucatarie, mai ales la salate, se prepara adaugand o legatura de tarhon proaspat, tocat marunt, si o lingurita de sare intr-un litru de otet de vin.”

Sursa articol: ziare.ro

Advertisements

Tot ce trebuie sa stii despre busuioc

Busuiocul (ocimum basilicum) a fost intotdeauna considerat o planta sacra. Tocmai de aceea, doar basileul avea dreptul sa o culeaga, asociind acestui gest, un ritual plin de mister. In India, de unde este originar, busuiocul a fost ridicat la rangul de “planta sacra” (tulsi), fiind cultivat numai in locuri special amenajate din jurul sanctuarelor. Secole la rand, busuiocul a ,,calatorit” in toata lumea, purtat fie de negustori, fie de emigranti. Acum mai bine de 4000 de ani, a ,,plecat” din India si s-a raspandit in intreaga Asie, apoi in Egipt. Pentru vechii greci, busuiocul era “regele plantelor”. Pe taramul Angliei a ajuns abia in secolul XVI, in timp ce americanii s-au putut bucura de mireasma acestei plante mult mai tarziu.

Traim-sanatos-busuiocDe la “iarba sacra” la “cea magica” nu a fost drum lung. Oamenii au inventat tot felul de obiceiuri legate de puterea pe care o da consumul sau simpla atingere a busuiocului. Dincolo de ritualuri si superstitii, busuiocul este utilizat si in ritualurile ortodoxe.

Superstitii si solutii

La inceputul primaverii, multi dintre bunicii nostri atarnau o crenguta de busuioc in tinda ca sa alunge “moleseala”, astenia specifica acestui anotimp.

Se spune ca atunci cand preotul vine cu Botezul este asteptat indeosebi de fetele nemaritate, care cer o crenguta de busuioc preotului, pentru a o pune sub perna spre a-si visa ursitul.

Vechii greci credeau ca omul manios se va linisti daca va atinge aceasta planta. Mai mult, exista credinta ca cel care poarta aceasta planta va fi mereu indragostit.

Busuiocul in bucatarie

Dintre mirodenii, busuiocul este, fara indoiala, una dintre cele mai apreciate plante, in special in bucataria italiana si cea thailandeza. Aroma sa inconfundabila, amestec de cuisoare, menta si lamai, face ca busuiocul sa dea mancarurilor in care este adaugat un plus de savoare. Asa si-a inceput busuiocul ,,cariera” in supe, sosuri, salate, paste, preparate cu carne si legume.

Busuiocul si numeroasele sale arome

Originar din Asia, busuiocul este cultivat azi in aproape toate colturile lumii. Exista mai multe specii de busuioc, cele mai cunoscute fiind: “busuiocul dulce”, cultivat in sud-estul Europei, in Egipt, Indonezia, Maroc si SUA, busuiocul”gratissimum” cultivat in estul Indiei si in vestul Africii, “tulsi” cultivat in Malaesia si “americanum”care, in ciuda numelui, este cultivat in Asia si Africa.

Aceasta “iarba regala” are numeroase soiuri: in afara de cel mai cunoscut busuioc, cel genovez, mai exista circa 150 de varietati. Iata cateva dintre acestea:

Busuiocul anason – are o aroma fina, potrivita pentru dulciuri, dar si pentru ceaiuri. In Vietnam, Thailanda si Persia exista numeroase preparate traditionale aromate cu acest busuioc.

Soiul dark opal – are frunze purpurii si flori roz. Are un gust mai aspru, mai amarui decat busuiocul tipic genovez si este foarte bun in ceaiul rece.

Busuiocul lamaie – are o aroma proaspata si picanta, potrivita pentru preparatele din peste, dar si pentru deserturi si salate in stil italian.

Soiul african blue – se distinge prin frunzele sale cu nervuri rosii. Are un gust usor camforat, potrivit pentru preparatele asiatice sau supe de pasare.

Busuiocul thailandez – este aproape nelipsit din bucataria Asiei de Sud. Gustul sau se afla undeva intre anason si lemn dulce.

Recoltare

Fie ca il culegeti din ghivece, fie din gradina, busuiocul va va multumi daca rupeti numai frunzele tinere. In felul acesta, planta traieste mai mult, iar frunzele vor creste ulterior si mai mari.

Nu uitati, proaspat, busuiocul este maestrul incontestabil al ierburilor aromate! Daca doriti ca busuiocul sa-si pastreze aroma, culegeti-l inainte de a inflori.Traim-sanatos-busuioc-

Depozitere

Busuiocul proaspat se infasoara in hartie umeda si se poate pastra la frigider 1 – 2 zile, in pungi pentru congelator umplute cu aer se pastreaza pana la o saptamana. Puteti sa-l uscati in locuri ferite de lumina directa a soarelui si sa-l pastrati in recipiente de sticla sau saculeti de panza. Busuiocul poate fi pastrat si in ulei de masline.

Busuiocul, tonic general

Busuiocul intareste sistemul imunitar, regleaza functiile glandelor endocrine si metabolismul celular, tonifiind intregul organism.

Pulberea de busuioc are actiune energizanta si antidepresiva, inlaturand efectele surmenajului si echilibrand starea psihica si emotionala.

Ceaiul de busuioc are efect calmant, antidepresiv, diuretic, expectorant si tonic – digestiv. Ceaiul de busuioc uscat este recomandat persoanelor ce sufera de migrene pe fond nervos, colici, gastrita si ulcer gastric, colita, bronsita, gripa sau probleme cardiovasculare.

Siropul de busuioc este recomandat persoanelor care sufera de boli gastrice, renale, cardiovasculare, de depresie, surmenaj sau anemie.

Tinctura de busuioc este recomandata in caz de depresie, migrena, imbatranire precoce, guturai, gastrita, colita si ulcer.

 Ce contine busuiocul

Studiile de specialitate au aratat ca uleiul volatil de busuioc, are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante. Acest ulei contine:

Acidul cafeic sau cinarina – stimuleaza sistemul imunitar, are actiune anticancerigena si antiinflamatoare.

Cineola – imbunatateste circulatia sanguina, reduce inflamatiile si calmeaza durerea, fiind un bun remediu in cazul luxatiilor, echimozelor si al intinderilor musculare.

Acidul coumaric – puternic antioxidant ce reduce riscul aparitiei cancerului de stomac.

Alpha pinena – cu actiune antibacteriana.

Quercetina – actiuneaza ca un antioxidant si inhiba procesele inflamatorii.

 Erutinul – cu proprietati antivirale, antimicrobiene, antiinflamatorii si antialergenice.

Tryptophanul – are efecte antidepresive si stimuleaza secretia de serotonina la nivel nervos central.”

Sursa articol: gustos.ro

Menta

– Racoarea care vindeca –

traim-sanatos-mentaLegenda spune ca in timpurile cand picioarele Domnului si ale iubitului sau apostol Petre mai calcau prin tarana acestei lumi, ca drumeti nestiuti, se lasase o arsita cum nu se mai vazuse. Si se intampla ca cei doi pribegi sa ajunga intr-o pustietate unde nu se gasea picatura de apa, si abia daca vedeai chip de om la o zi intreaga de mers prin colburi fierbinti. Cand soarele ajunse in crucea zilei, Petre se aseza pe o piatra, ostenit si fara putinta de a merge mai departe. Si spuse: “Doamne, fa sa rasara un izvor sau o fantana, ca ne-om stinge de sete si de osteneala!”. Domnul zambi, cu buzele uscate de arsita, si cuvanta bland: “Lasa, Petreo, ca Tatal ne-o pregatit ceva mai bun decat fantana sau izvor”. Si nu bine termina de spus aceste cuvinte, ca de la un cot al potecii rasari un drumet, la fel de ostenit ca si ei, dar care se opri si ii intreba daca le poate fi de folos cu ceva. Numaidecat, Petre ii ceru apa, iar drumetul le dadu cu draga inima tot ce mai avea in plosca. Apa era infierbantata de soare si abia potoli setea drumetilor sfinti. Domnul spuse: “Vezi Petre, izvorul sau fantana ne-ar fi potolit doar setea trupeasca, dar milostenia acestui om, care ne-a dat ultima lui picatura de apa, ne-a intremat si sufletul”. Si atunci, dupa aceste vorbe, in fata omului celui milostiv rasari un suvoi de apa curata si buna, iar in jurul suvoiului, o iarba cu frunze grase, care raspandea o mireasma racoroasa si intrematoare: menta. De atunci, frunzele ei mestecate la drum lung potolesc setea calatorilor, ii racoresc in amiezile cu vipie si le alunga osteneala. Ba taranii romani isi puneau menta si in opinci, pentru ca pasul sa le fie usor si calea mai scurta. Iarba sfanta, in credintele populare, menta este un dar venind din milostenia Domnului nostru Iisus Hristos si a drumetului singuratic si cu inima buna. Pana nu demult, nu era gospodarie taraneasca in care sa nu creasca macar un soi de “menta buna” ori “izma buna”, cum se mai numea aceasta iarba de leac folosita pentru toate bolile stomacului, febra, bolile de plamani si pentru feluritele suferinte femeiesti. Cu menta erau oblojite si ranile, intepaturile de insecte ori mancarimile de piele. Menta era pusa la capataiul bolnavilor grav, “ca sa le ia din durerea trupeasca si sufleteasca”, in sanul fetelor de maritat, “ca sa fie cuminti si sa nu le ia patimile inaintea judecatii” ori la icoane, “ca sa apere gradina si ogoarele de seceta si vipie”. Planta magica, planta de leac, in unele zone si planta alimentara, izma buna se impleteste cu traditiile tuturor popoarelor. Poate si de aceea cercetatorii zilelor noastre i-au acordat atata atentie si au gasit in frunzele sale aromate calitati vindecatoare neobisnuite, despre care vom vorbi in continuare, nu inainte insa de a afla ce fel de menta se foloseste si cum se prepara ea:

Unde gasim si cum culegem mentaMENTA

De regula, speciile de menta care se folosesc in vindecare nu cresc spontan, majoritatea speciilor salbatice nu au calitatile medicinale ale asa-numitei “mente bune”. Prin “menta buna” se intelege, de fapt, o serie de trei specii de menta (care la randul lor au sute de varietati). Acestea sunt menta de apa (Mentha aquatica), menta dulce (Mentha viridis sau spicata) si hibridul primelor doua: menta piparata (Mentha piperita), care este cea mai folosita specie in prezent si despre care vom vorbi in continuare. In ciuda numelui sau, menta piparata nu are nimic din iuteala condimentului la care se face referire, din contra, este racoritoare, dar in schimb are in mireasma sa o nuanta care aduce aminte de cea a piperului. Aceasta specie de menta nu creste spontan la noi in tara, ci doar in gradini, unde se inmulteste foarte rapid, prin replantarea tulpinilor sale subterane (numite stoloni). Culesul mentei se face intotdeauna pe timp frumos, cu soare mult si caldura, cand aceasta planta secreta un maximum de uleiuri volatile. Se taie partile aeriene, adica tulpina cu tot cu frunze, cu putin inainte ca planta sa infloreasca. Dupa recoltare, iarba de menta se usuca in locuri umbroase, lipsite de umiditate si foarte bine aerisite, in strat subtire. Dintr-un kilogram de menta cruda rezulta aproximativ 200 de grame de menta uscata, care se pastreaza in pungi de hartie, in camari lipsite de umiditate si racoroase.

Cum se prepara si cum se administreaza menta

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru a debloca rapid caile respiratorii, element foarte important in tratarea bronsitelor infectioase, precum si a manifestarilor alergice la nivelul cailor respiratorii. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de frunze maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul decongestiv, calmant si antispastic sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de iarba de menta maruntita se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa rece, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; lichidul se strecoara, iar maceratul ramas se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa 20 minute la infuzat, dupa care se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza – 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de menta, completandu-se restul cu alcool de 40 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Se filtreaza lichidul prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul volatil

Se mai numeste si ulei eteric sau ulei esential si se obtine doar prin procedee industriale Se gaseste preparat in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de menta pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi, dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Baile terapeutice

Doua maini de flori de menta se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de menta se fac vara sau atunci cand ne confruntam cu afectiuni respiratorii, deoarece au efect racoritor si relaxant, desfunda caile respiratorii si favorizeaza respiratia.

Boli prevenite cu ajutorul mentei

* Cancerul de colon, cancerul pulmonar, cancerul pielii – studii recente de medicina experimentala arata ca animalele carora le-a fost administrata sistematic menta, in cure de 3 luni, dezvolta mult mai rar tumori cu localizarile anterior mentionate. Asa-numitul perilil alcool, continut in frunzele de menta, este o substanta cu efecte antioxidante si antitumorale, impiedicand formarea si proliferarea tumorilor. Asadar, se recomanda consumul regulat de menta, sub forma de ceai ori chiar ca aliment, pentru prevenirea acestor forme de cancer. Cel mai bun moment pentru cura cu menta este vara, cand planta este proaspata si contine maximum de principii active.

MENTA

* Sindromul colonului iritabil – observatii statistice facute in tarile din Orientul Mijlociu, unde menta este consumata frecvent sub forma de ceai sau de salata, arata ca persoanele care o consuma macar de 3 ori pe saptamana sunt mult mai putin predispuse la aceasta afectiune.
* Gastrita hiperacida, ulcerul gastric – mentolul, principiul activ care da mirosul atat de caracteristic mentei, are efecte antiinflamatoare si calmante asupra mucoasei gastrice. Consumul de ceai de menta si de menta ca aliment este un foarte bun tratament de preventie al acestor boli gastrice, mai ales in perioadele de trecere de la anotimpul rece la cel cald si viceversa.
* Infectiile tractului digestiv si infectiile urinare – studii facute inca din anii ’80 arata ca menta administrata intern previne infectiile cu ciuperci parazite si bacterii, blocand multiplicarea acestor microorganisme. “De vina” pentru acest efect sunt substantele volatile din menta, care au efecte antibiotice si fungicide.
* Epuizare, oboseala cronica – inhalarea uleiului esential de menta, consumul de infuzie combinata de menta si baile cu aceasta planta sunt un excelent mijloc de relaxare si regenerare, in special psihica si mentala. Marele avantaj al acestei plante relaxante este ca nu induce o stare de somnolenta, ci din contra, pastreaza mintea lucida si capacitatile intelectuale nealterate. Ca atare, folosirea ei interna si externa este un foarte bun mijloc de regenerare rapida dupa eforturile fizice si psihice, precum si dupa efortul fizic facut in soare ori la temperaturi ridicate.

Tratamente interne cu menta

* Sindromul colonului iritabil, colon spastic – doua studii realizate in China, in 1997, si in Spania, in 2007, arata ca uleiul de menta administrat intern reduce simptomele si elimina chiar aceste afectiuni ale colonului. Pacientii care au luat cate 2 picaturi de ulei volatil, de 3 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, au raportat o frecventa mult mai mica a crampelor abdominale, a balonarii, a tulburarilor de tranzit intestinal. De asemenea, bolnavii care au facut tratament cu menta au prezentat, gradat, o mult mai mare toleranta la alimentele considerate pana atunci iritante.
* Indigestie, dispepsie – se administreaza o combinatie in proportii egale de tinctura de menta si de chimen (Carum carvi), din care se ia cate o lingurita, de trei-sase ori pe zi, inainte si – daca simtiti nevoia – dupa masa. Testele clinice facute in Germania, in 1999, sub conducerea dr. A. Madisch, au aratat ca aceasta combinatie de plante are efecte comparabile in dispepsie cu cisaprida, un medicament de sinteza folosit frecvent in aceasta afectiune. Diferenta este ca menta si cu chimenul nu au efectele adverse ale cisapridei, nu dau dependenta, iar efectele lor ca tonice digestive sunt mai ample.
* Gastrita – se bea infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi, in cure de 2-3 saptamani. Are efecte calmante, antiinflamatoare, reduce intensitatea durerilor de tip arsura, dar si frecventa crizelor de gastrita. Pentru efecte mai puternice, puteti adauga in infuzia combinata de menta si flori de tei (Tilia argentea), pentru efectul anti-stres, ori de musetel (Matricaria chamomilla), pentru amplificarea actiunii antiinflamatoare.
* Infectie cu Helicobacter pylori – se face o cura de 3 saptamani, timp in care se administreaza zilnic o combinatie de uleiuri volatile de menta si de cimbru (Thymmus vulgaris), in proportia de 2:1. Pe timpul tratamentului, se iau cate 4 picaturi din aceasta combinatie, de 3 ori pe zi, cu putina apa. Uleiul esential de menta stopeaza diviziunea bacteriei Helicobacter pylori si amelioreaza simptomele infectiei (arsurile la stomac, refluxul gastric, senzatia de jena gastrica inainte sau dupa masa etc.).
* Sughit, spasme gastro-intestinale – pentru a opri accesele de sughit se bea repede, dar cu inghitituri mici, un pahar de apa in care au fost puse 2-3 picaturi de ulei esential de menta. Este un tratament ce poate parea banal, dar care este foarte bine documentat stiintific. Un colectiv de medici japonezi, sub conducerea dr. N. Hiki, a constatat prin experimentele pe pacienti efectul puternic antispastic digestiv si anti-vomitiv al uleiului de menta. Studiul lor, publicat in anul 2003, deja este aplicat in spitale din toata lumea pentru a usura gastroendoscopiile ori unele interventii stomatologice, unde efectul antispastic digestiv al mentei este foarte necesar.
* Voma, stari de greata – tot un studiu japonez, de data aceasta facut in 1997, sub conducerea dr. M. Inamori, arata ca pacientii cu interventii chirurgicale recente au mult mai rar accese de voma sau stari de greata daca le este administrata menta. Se recomanda tratamentul cu pulbere de menta (4 lingurite rase pe zi) ori cu infuzie combinata (un litru pe zi, consumat in 4-6 reprize). Efecte terapeutice surprinzator de bune s-au obtinut si cu… mestecarea indelungata de guma mentolata, de catre pacientii cu interventii chirurgicale recente pe colon.
* Cistita, nefrita, pielonefrita – se face un tratament cu o combinatie clasica in fitoterapie, si anume, cea dintre uleiul volatil de menta si cel de cimbru (Thymmus vulgaris), in proportii egale. Se iau cate 5 picaturi, de 4 ori pe zi, la intervale de 6 ore, in cure de 10 zile. Menta are proprietati antibacteriene (contra Staphylococcus aureus, in special), reduce inflamatia epiteliilor urinare, reduce senzatia de arsura si de jena la urinare. Pentru sporirea diurezei, se poate bea si infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi.
* Adjuvant in febra – una-doua cani de infuzie combinata de menta au un usor efect de scadere a temperaturii organismului si, cel mai important, face accesele de febra mai suportabile, reducand senzatia de vertij si de confuzie mentala. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.

MENTA

 * Astm bronsic – se inhaleaza uleiul de menta pus pe o batista, atunci cand simtim ca este iminent un atac de astm. Se face si un tratament intern, in care se iau, de 3 ori pe zi, cate 2 picaturi de ulei esential de menta, impreuna cu jumatate de cana din infuzia combinata, obtinuta din aceasta planta. Acelasi tratament este recomandat si in rinita infectioasa si alergica.

* Sinuzita, adjuvant in raceala si gripa – se administreaza combinatia de ulei volatil de menta si de busuioc (Ocimum basilicum), in proportii egale. Se iau cate 3-5 picaturi, de patru ori pe zi. Este un tratament simplu, cu o durata de maximum 14 zile, care elimina in mare parte simptomele neplacute ale virozelor respiratorii, decongestioneaza sinusurile, previne si combate foarte eficient infectiile bacteriene.
* Migrena, cefalee – se administreaza 1-1,5 litri de infuzie de menta pe zi. Calmeaza durerile, reduce intensitatea starilor de greata care insotesc migrena. Studiile arata ca menta nu “prinde” la toate categoriile de pacienti cu migrena, dar la cei care au afinitati cu aceasta planta, dispar durerile de cap, ca luate cu mana.
* Recuperare dupa accident vascular – se administreaza o combinatie in proportii egale de uleiuri volatile de menta piperata, de lavanda (Lavandula officinalis) si rozmarin (Rosmarinus officinalis). Din acest amestec se iau cate 3-4 picaturi, de 3 ori pe zi, in cure de doua luni. Un studiu publicat in anul 2007 arata ca pacientii tratati cu aceasta combinatie de uleiuri volatile si cu acupresura au prezentat o recuperare a functiilor motorii si cognitive mult mai rapida decat pacientii tratati prin metodele conventionale.
* Micoze – se face un tratament cu o durata de 2-4 saptamani cu combinatia de ulei volatil de menta si de busuioc (Ocimum basilicum), in proportii egale. Se iau cate 3-5 picaturi de amestec, de 4 ori pe zi. Este un tratament cu puternice efecte antifungice.
* Adjuvant in cancerul de pancreas, mamar si hepatic – mai multe studii facute la Universitatea de Medicina din Indianapolis au aratat ca administrarea de menta piparata induce celulelor canceroase dezvoltate pe respectivele organe un asa-numit program de autodistrugere (apoptoza). Administrarea de infuzie combinata de menta, cate un litru pe zi, in care se pun si 3-5 picaturi de ulei volatil, este de natura sa ajute in lupta cu boala canceroasa. In afara de efectul antitumoral direct, menta mai are darul de a elimina, in buna masura, inapetenta si accesele de voma, de a proteja organismul la cumplitele efecte secundare ale chimioterapiei.

Tratamente externe

* Mancarimi ale pielii, arsuri usoare – se pun comprese reci cu infuzie combinata de menta, in care se adauga si o picatura de ulei volatil din aceasta planta. Menta are efecte calmante locale asupra mancarimilor, avand si o actiune antiinflamatoare, utila in eczemele alergice, urticarie etc.
* Respiratie urat mirositoare – se fac de 5-6 ori pe zi clatiri ale gurii cu cate jumatate de pahar de infuzie combinata de menta si ceai verde, in care s-au adaugat cate doua picaturi de ulei volatil de menta si de lamaie. Un studiu american, publicat in “Phytoterapeutical Resources”, din iulie 2007, a aratat ca acest tratament natural da rezultate foarte bune, dupa doar doua saptamani de aplicare.

MENTA

 * Ragade mamelonare (crapaturi ale sanilor) – se pun pe sani comprese cu infuzie combinata de menta sau, daca gasiti in comert, faceti aplicatii pe zona afectata cu gel de menta. Un studiu publicat in “Medical Science Monitor” din septembrie 2007 a aratat ca pacientele care folosesc acest gel au obtinut rezultate mult mai bune in vindecare decat cu unguentele cu lanolina sau cu unguentele placebo.

* Dureri de cap – se dilueaza 3 picaturi de ulei eteric de menta cu o lingura de alcool, iar cu preparatul rezultat se pun comprese pe tample si pe frunte, care se acopera cu un nailon, pentru a nu se evapora substantele volatile. Inca nu se stie exact mecanismul de actiune, dar este cert efectul de diminuare al intensitatii durerilor, cu ajutorul acestei proceduri simple.
* Adjuvant in tuberculoza – un studiu rusesc a aratat ca pacientii care fac inhalatii si aromatizari in incaperile in care dorm cu ulei volatil de menta se vindeca mai repede si fara sechele de aceasta afectiune decat pacientii care iau doar medicatia clasica.
* Paduchi – se fac frectii la radacina parului cu ulei volatil de menta, diluat cu alcool (in proportia 1:25), dupa care se pune pe cap un fes, care se tine vreme de minimum 4 ore. Procedura se face vreme de 2 saptamani si are efecte insecticide foarte bune.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU MENTA

MENTA

Sirop de menta
Administrarea unor doze de ulei volatil de menta mai mari decat cele precizate este ferm contraindicata. Desi poate parea un produs inofensiv la prima vedere, o cantitate de 17 ml de ulei volatil de menta administrata dintr-o data poate produce decesul, prin paralizia centrilor nervosi care coordoneaza respiratia. La unele persoane, menta si, mai ales, uleiul de menta, pot da reactii alergice, motiv pentru care la inceput vor fi folosite in doze foarte mici si vor fi supravegheate, vreme de 24 de ore, toate simptomele. Daca apar mancarimi ale pielii, inflamatii ale gingiilor sau ale mucoasei bucale, tratamentul va fi oprit.
De asemenea, sunt mentionate in literatura de specialitate si cazuri foarte rare de intoleranta, innascuta sau dobandita prin supra-utilizare, la menta si la uleiul sau volatil. Ele se manifesta sub forma de dureri de stomac, crampe abdominale, tulburari de ritm cardiac, dureri de cap si ameteli.

FRUMUSETE

* Acnee – se pun pe zonele afectate comprese cu infuzie combinata de menta. Are efecte antiinflamatoare si antiiritative, elimina anumite bacterii de la nivelul pielii.
* Ten iritat – se oparesc 2 lingurite de flori de menta si 1 lingurita de flori de musetel, cu un pahar cu lapte fierbinte. Se lasa vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se aplica sub forma de compresa pe locurile afectate.
* Albirea dintilor – se freaca dintii si gingiile cu frunze proaspete de menta. Este un tratament stravechi, cu care se obtin rezultate notabile si care a dat ideea folosirii mentolului, un principiu activ din uleiul volatil de menta, in pastele de dinti.

PROPRIETATILE MAGICE ALE MENTEIMENTA

* Femeile slave purtau in ziua nuntii frunze de menta puse in par, pentru a avea o casnicie lunga, durabila, bazata pe fidelitate.
* In Orientul Mijlociu, se consumau frunze fragede de menta amestecate cu miere, in mari cantitati, spunandu-se despre aceasta iarba ca imbunatateste performantele sexuale.
* Druizii, preotii celtilor, tineau o frunza de menta proaspat culeasa presata de cerul gurii, pentru a intra in comuniune cu lumile “de dincolo” si pentru a vedea viitorul.
* In Scotia, dar si in unele sate din Maramures si Bucovina, se maturau vara camerele de sapte ori cu maturi facute din tulpini de menta proaspata, pentru a alunga boala.

MENTA CA ALIMENT

* Uscata, menta este un condiment foarte apreciat, pusa in salatele de fructe (apreciata mai ales vara, datorita aromei sale racoritoare), in supe (mai ales cele de chimen), in diferite dulciuri (creme, dulceturi, prajituri, ciocolata).
* Amestecand menta taiata foarte fin cu iaurt si lasand 2 ore acest amestec sa se intrepatrunda, se obtine un sos foarte bun, care se consuma cu mancarurile picante.
* Frunze de patrunjel si de menta se taie foarte fin, se amesteca bine cu zeama de lamaie si cu felii mici de rosii, obtinandu-se “tabbouli”, o salata arabeasca aromata, foarte apreciata de cunoscatori.
* O tulpina de menta proaspata se spala, se toaca nu foarte marunt si se pune intr-o sticla de apa minerala, unde se lasa de seara pana dimineata. Se bea continutul acestei sticle pe parcursul zilei, pentru hidratare. Mai ales vara, aceasta licoare simpla are un minunat efect racoritor si inviorator.”

*Sursa articol: formula-as.ro

Ghimbir

Recunoscut de asiatici inca din secolul I ca o planta medicinala cu efecte rapide asupra problemelor reumatice si digestive, ghimbirul este studiat acum in vestite laboratoare de medicii europeni.

Ghimbirul are aproape 500 de compusi identificati multi cu activitati biologice cunoscute, actionand in mod complementar pentru a produce beneficii biologice profunde. Fiecare compus are un anume efect, fie influentand o anumita enzima sau proteina, fie sprijinind activitatea altor compusi. Iata cateva dintre beneficiile ghimbirului:

– priveaza celulele de cancer prostatic de combustibilul lor de crestere;
– inhiba crearea prostaglandinei PGE2 care produce efectetraim-sanatos-ghimbir- anti-febra puternice;
– echilibreaza producerea de prostaglandine inflamatorii PGE3 si PG12, care regleaza productia de compusi care dilata arterele;
– restabileste in mod sigur functionarea sanatoasa a trombocitelor prin inhibarea formarii unui grup numit tromboxan (probabil principalul motiv pentru care oamenii iau aspirina);
– reduce prostaglandinele care sensibilizeaza receptorii durerii din terminatiile nervoase, demonstrand efecte puternic analgezice;
– are efecte importante anti-ulcer comparabile cu ale multora dintre medicamentele eliberate pe baza de reteta;
– contine melatonina, care regleaza ritmurile circadiene ale organismului si stimuleaza astfel activitatea corpului si somnul;
– are de 180 de ori mai multe enzime pentru digestia proteinelor decat legendara papaya.
– contine o substanta numita zingibain, care distruge parazitii si ouale lor. Extractele de ghimbir, testate in laborator, distrug o serie de paraziti, cum sunt cei din pestele crud, in decurs de 16 ore. De aceea, infuzia de ghimbir este indicata in tratarea bolilor parazitare.
– ghimbirul ofera protectie fata de efectele hepatotoxice ale acidului valproic (Depakene), administrat in mod curent suferinzilor de apoplexie. S-a mai observat ca, folosit zilnic, imbunatateste nivelul unor enzime ale ficatului (alanin aminotransferaze – ALT si aspartat aminotransferaze – AST).
arde grasimile, stimuleaza metabolismul;traim-sanatos-ghimbir
– are efect de Viagra. Cercetatarile stiintifice efectuate asupra ghimbirului atesta faptul ca aceasta planta aromatica este utila persoanelor care sufera de tulburari sexuale. Potrivit specialistilor efectul „viagra” al ghimbirului poate imbunatati viata sexuala. Ghimbirul actioneaza asupra organelor genitale, imbunatatind circulatia sangvina;
– are actiune expectoranta, fiind benefic in tuse, bronsita, iritatii ale gatului.

Mod de administrare
Indigestie si inapetenta: se amesteca parti egale de suc de ghimbir, lamaie si sare. Se ia inainte de mese.

Pentru afectiuni biliare: amestecati 2 parti de suc de ghimbir cu 7 parti lapte, apoi fierbeti pana scade la jumatate; adaugati zahar si beti inainte de culcare. Alternativ, combinati cantitati egale de sucuri de ghimbir, mango, zahar, lasati sa fiarba pana se reduce la jumatate si beti dimineata.
Pentru inflamatii ale gatului, tuse, laringita: mestecati bucati de ghimbir proaspat.
Pentru diabetici: Luati zilnic suc de ghimbir, de doua ori.

Ameteli si stari de voma: mancati ghimbir, ca atare, sau preparati o combinatie de suc de ghimbir si suc de ceapa.
Pentru dureri de cap cu substrat nervos: suc de ghimbir amestecat cu lapte, folosit ca inhalant.
Dureri de stomac, intestine: infuzie din ghimbir uscat, amestecat cu ulei de ricin, sau luati un amestec de rasina si pudra de ghimbir.
Pentru ameliorarea reumatismului cronic: faceti o infuzie din ghimbir uscat. Se bea cald, Calmarea durerilor de cap: faceti o pasta din ghimbir uscat cu apa sau gel de aloe; aplicati-o pe frunte, seara.
Pentru dureri de dinti: Faceti o pasta din pudra de ghimbir si gel de aloe cu apa; aplicati-i pe fata, pe partea dureroasa.
Calmarea durerilor articulare si musculare: amestecati pudra de ghimbir cu ulei de ricin si aplicati pe zona dureroasa. simplu taiati cateva felii de radacina proaspata, opariti-o cu apa clocotita, apoi imbibati o compresa cu acest ceai si puneti-o pe zona dureroasa, cat de cald suportati. Este un tratament rapid, ideal pentru gat intepenit, umeri durerosi si alte dureri articulare sau musculare.
Pentru raceala: ceai preparat din ghimbir proaspat.

Precautii si contraindicatii:
Ghimbirul nu va fi folosit de catre persoanele cu inflamatii ale stomacului sau plamanilor. Efectele secundare sunt rare si apar atunci cand se foloseste fara discernamant.
Totusi, exista persoane sensibile, carora le poate provoca arsuri la stomac. In cazul femeilor insarcinate, se recomanda prudenta; se poate administra ghimbir, impotriva greturilor si ametelilor, dar nu pe termen lung.

Persoanele cu pietre la fiere trebuie sa se sfatuiasca cu medicul inainte de a lua ghimbir. Evitati sa luati ghimbir, cu doua saptamani inainte de a suferi o interventie chirurgicala.

Reactii cu alte medicamente
Ghimbirul poate prelungi starea de somn, daca este luat impreuna cu barbituricele.
Consumul zilnic de ghimbir poate sa intervina in absorbtia fierului si a vitaminelor liposolubile.
Ghimbirul sporeste puterea unor medicamente ca aspirina, clopidogrel (Plavix), ticlopidine (Ticlid), warfarin (Coumadin), fapt ce poate duce la aparitia unor hemoragii (stimuleaza circulatia).

*Sursa: sanatate.bzi.ro